Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Iov 30:25 - Biblia în versuri 2014

25 Nu-l plângeam eu, pe necăjit? Milă, n-aveam de cel lipsit?

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

25 N-am plâns eu pentru cel ce a avut zile grele? N-a fost întristat sufletul meu pentru cel nevoiaș?

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

25 Nu am plâns eu pentru cel care a avut zile rele? Nu am fost afectat în sufletul meu pentru cel sărac?

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

25 Oare nu am plâns eu pentru cel amărât și nu mi s-a mâhnit sufletul pentru cel nevoiaș?

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

25 Nu plângeam eu pe cel amărât? N-avea inima mea milă de cel lipsit?

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

25 Oare n‐am plâns pentru cel ce era în necaz? Nu era întristat sufletul meu pentru cel nevoiaș?

Onani mutuwo Koperani




Iov 30:25
20 Mawu Ofanana  

Pe cei lipsiți, îi îmbrâncesc Din drumul lor și îi silesc Pe-ai țării bieți nenorociți Să se ascundă. Îngroziți,


Pe cel sărac îl ajutam, Iar pe orfan îl sprijineam.


Sărmanilor și cercetată A omului străin pricină, Era mereu. Pentru-a sa vină,


Dacă din toți care suntem În al meu cort, nimeni n-a spus „Unde e cel care s-a dus Fără să se fi săturat, Din carnea lui?”, de s-a-ntâmplat


Doamne, vino în ajutor, Căci oamenii evlavioși Se duc acum și – iată – mor Cei ce se-arată credincioși.


Cel care își disprețuiește Aproapele, păcătuiește; Dar cei miloși sunt fericiți Căci milă-au de nenorociți.


Când pe sărac îl asuprești, Pe Ziditor Îl înjosești; Când ești milos cu cel lipsit, Pe Dumnezeu tu L-ai cinstit.


Omul care-l batjocorește Pe cel sărac, Îl înjosește Pe-Acela care l-a zidit. Nu va scăpa nepedepsit Cel care află fericire Atunci când, în nenorocire, Se află cineva căzut.


Cine, milă, va arăta Săracului, va-mprumuta Pe Dumnezeu, iar El va ști Cu bine-apoi a-l răsplăti.


Cine averea își sporește Prin camătă, o dobândește Pentru acel cari milă are De cei săraci, în strâmtorare.


Iar dacă voi vedea că încă N-am să fiu ascultat de voi, Pe-ascuns eu am să plâng apoi, Căci sunteți plini doar de mândrie Și pentru că în grea robie – Smulsă fiind din țara Lui – Va merge turma Domnului.


Dar binele înfăptuit, Cu rău e oare răsplătit? Iată, o groapă au făcut, Căci să-mi ia viața, ei au vrut. Adu-Ți aminte că am stat În fața Ta, neîncetat, Căci vrut-am bine să vorbesc Pentru-acei oameni, să-i feresc Și să abat a Ta mânie Cari peste ei gata-i să vie.


De-aceea iată, domnul meu, Sfatul pe care ți-l dau eu: Capăt să pui păcatelor, Precum și făr’delegilor Pe care tu le săvârșești! Neprihănit doar, să trăiești! Ai milă de nenorociți, De cei care sunt asupriți Și poate ai să reușești Ca fericirea să-ți lungești!”


Lângă cetate, S-a oprit Iisus și-apoi, a-nvăluit, Cuprinsul ei, într-o privire, Plângând, pentru acea zidire.


În acest timp, Iisus plângea.


Vă bucurați și fiți voioși, Alături de cei bucuroși, Dar să-nvățați a plânge-apoi – Cu toți cei care plâng – și voi.


Exact așa, precum s-a zis Și este, în Scriptură, scris: „Iată că a împrăștiat Și, pe săraci, i-a-ndestulat. Astfel, neprihănirea lui Rămâne-n veacul veacului.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa