Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Iov 30:17 - Biblia în versuri 2014

17 Noaptea, cu frigu-i, mă pătrunde Și-mi smulge oasele. N-am unde Să mă ascund, să nu mă vază; Durerea nu mai încetează.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

17 Noaptea îmi străpunge oasele, iar durerile care mă rod, n-au odihnă.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

17 Noaptea îmi penetrează oasele; iar durerile care mă consumă, nu se opresc niciodată.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

17 Noaptea mi se smulg oasele din mine, cei care mă chinuie nu mă lasă să dorm.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

17 Noaptea mă pătrunde și-mi smulge oasele, durerea care mă roade nu încetează.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

17 Noaptea îmi sunt străpunse oasele din mine și durerile ce mă rod n‐au astâmpăr;

Onani mutuwo Koperani




Iov 30:17
9 Mawu Ofanana  

Când de la Domnul a ieșit Satana, grabnic, a plecat, Pe bietul Iov l-a căutat Și întâlnindu-l l-a lovit C-o bubă ce l-a năpădit De sus, din vârful capului, Până-n talpa piciorului.


Îmi sunt tovarăși. Pielea mea Se înnegrește și din ea, Mereu, bucăți mi se desprind. Oasele mele se aprind


Zile și nopți. Mă culc zicând: „Am să mă mai trezesc?” sau „Când, Noaptea se va sfârși?” Fiori Mă scutură și până-n zori, Cu frământări doar, sunt hrănit.


Ziua strig, Doamne, către Tine. Noaptea, odihna nu îmi vine Și strig din nou, căci singur sânt.


Până în zori, am tot strigat; Precum un leu, m-a atacat Și a zdrobit oasele mele, De n-a rămas nimic din ele! Scăpare – pentru mine – nu-i. Pân’ la apusul soarelui, Ai să-mi pui capăt – știu prea bine – Și vei sfârși, astfel, cu mine.


Când acest lucru l-am aflat, Trupul mi s-a cutremurat. La vestea asta – bunăoară – Buzele mele se-nfioară, Putreziciunea mă pătrunde Și-n oase ea mi se ascunde; Genunchii mi s-au înmuiat Și sunt cuprinși de-un tremurat. Căci aș putea aștepta, oare, Ziua necazului cel mare, Stând în tăcere, când știu bine Cum că asupritorul vine Și împotrivă-i stă mereu, Sărmanului popor al meu?


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa