Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Iov 30:16 - Biblia în versuri 2014

16 Acum, mi-e sufletul secat. Ziua durerii m-a luat.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

16 Și acum, mi s-a vărsat sufletul din mine; m-au cuprins zilele suferinței.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

16 Sufletul îmi este vărsat din mine. Sunt afectat de zilele suferinței.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

16 Acum mi se topește sufletul în mine și mă apucă zilele necazului.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

16 Și acum, mi se topește sufletul în mine și m-au apucat zilele suferinței.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

16 Și acum mi se varsă sufletul peste mine: m‐au apucat zile de întristare.

Onani mutuwo Koperani




Iov 30:16
8 Mawu Ofanana  

Eu, cu suspine, sunt hrănit În toate zilele; doar jale, Găsesc mereu, pe a mea calea;


Mă scurg ca apele, mă-mpart Și oasele mi se despart, Iar inima-mi de ceară pare, Scăzând precum o lumânare. O simt dar, înlăuntrul meu, Cum se topește tot mereu.


Toată puterea mi-a secat Și precum lutul s-a uscat, Încât chiar limba mi-am simțit, De-al gurii cer, cum s-a lipit. Către țărâna morți-acum, Ai îndreptat Tu, al meu drum.


Doar relele mă împresoară, Pedepsele mă înconjoară Căci m-a ajuns și m-a lovit Păcatul ce l-am săvârșit. Multe sunt ele – de socot – Și să le sufăr, nu mai pot. Ele mai multe s-au vădit, Decât e părul răsărit Pe al meu cap. Ele îndoaie Inima mea și o înmoaie.


Mereu, mi-aduc aminte bine, Iar focul inimii – în mine – Mi-l vărs. Tristeți mă năpădesc, De câte ori îmi amintesc De vremile-n care mergeam În frunte, iar în jur aveam Toți oamenii poporului. Urcam la Casa Domnului, În strigăte de bucurie, De mulțumiri și veselie, Scoase de o mulțime care Se pregătea de sărbătoare.


De-aceea, parte-I fac, să stea Cu toți cei mari alăturea – Cu cei puternici, o să poată Ca să împartă prada toată – Pentru că Însuși El S-a dat La moarte și-a fost așezat În rând cu cei ce se vădeau Că făr’delegi doar săvârșeau – Și-astfel, asupra Lui era, Atunci, păcatul multora – Și pentru că El S-a rugat Spre a-l scăpa pe vinovat.”


„Unde o fi pâine și vin?” – Au întrebat, în al lor chin, Când către mame se-ntorceau. Apoi, sfârșiți, ei leșinau Asemenea unor răniți Cari în cetate-s risipiți. La pieptul mamelor zăceau Și-n urmă sufletu-și dădeau.


Ana răspunse: „Domnul meu, Află că beată, nu sunt eu. N-am băut vin, nici vreo licoare Care să fie-amețitoare. Eu sufăr, în inima mea, Și tot necazul meu, aș vrea, Să-l vărs în fața Domnului, Și să cer ajutorul Lui.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa