Iov 3:5 - Biblia în versuri 2014

⁵ Și să rămână-ntunecată! Vreau, umbra morții s-o cuprindă, Nori peste ea să se întindă, Neguri de zi să o-nspăimânte Și vijelii, pe cer, să-i cânte!

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁵ S-o învăluie negura și umbra morții; s-o acopere un nor; s-o înspăimânte umbrele din timpul zilei!

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁵ Să fie numai ceață densă și să semene cu întunericul. Să o acopere norii; și să fie ca o eclipsă de soare!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁵ S-o profaneze întunericul și umbra morții, să se așeze asupra ei un nor și s-o înspăimânte întunecimile zilei!

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁵ S-o cuprindă întunericul și umbra morții, nori groși să vină peste ea și neguri de peste zi s-o înspăimânte!

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁵ Întunericul și umbra morții s‐o ceară; un nor să locuiască peste ea; tot ce întunecă ziua s‐o înspăimânte!

Iov 3:5 Mawu Ofanana

Iov 16:16

Fața, de plâns, mi s-a-nroșit Și umbra morții a venit, Pe ochi, de mi s-a așezat.

Iov 24:17

Se tem. Când vine dimineața, Simțesc cum le-nfioară fața A morții umbră; se-ngrozesc, Lumina ei, când o zăresc.

Iov 28:3

Omul, în beznă, luminează, Cu felinarul. Cercetează Până-n ținuturile-adânci Ce sunt la temelii de stânci, Pietrele care s-au ascuns În bezna cea de nepătruns A umbrei morții. Omul sapă

Iov 3:4

Întunecată-n veci să fie, Iar Dumnezeu să nu mai știe De acea zi! Să n-o-ngrijească! Să nu facă să strălucească Lumina, peste ea, vreodată,

Iov 3:6

Și noaptea cea nenorocită, Doresc să fie înghițită De întuneric și să piară Din an! Să fie scoasă-afară Din rândul celorlalte-ndată! Să nu mai fie numărată Veci, între luni! Stearpă să fie!

Iov 34:22

Nelegiuiții nu au unde, De Dumnezeu, a se ascunde. În beznă sau în noaptea sumbră Întinsă peste-a morții umbră, De sunt pitiți, El îi zărește.

Iov 38:17

Porțile morții s-au deschis În fața ta? Măcar în vis, Văzut-ai tu acele porți De care-s străjuiți cei morți?

Psalmi 107:10

Aceia care se găseau În întuneric, viețuiau În umbra morții, prinși în fiare Și în ticăloșie mare,

Psalmi 107:14

Domnul i-a ridicat de jos, Din întuneric El i-a scos, Sfărmând lanțul ce se vădea, În umbra morții că-i ținea.

Psalmi 23:4

Chiar dacă m-ar aduce sorții Să trec prin valea umbrei morții, N-am să mă tem de nici un rău, Căci mă-nsoțești. Toiagul Tău – Nuiaua Ta de-asemenea – Pe mine mă vor mângâia.

Psalmi 44:19

Să fim acum un biet popor, În ghearele șacalilor. Ne-ai părăsit în voia sorții, Și ne-nvelește umbra morții.

Isaia 9:2

Poporul care se vădea Că-n întuneric rătăcea, Iese din bezna cea deplină Și-acuma vede o lumină. Peste cei care se vădeau Că-n umbra morții locuiau, Iată – acuma – că răsare – Și-i scaldă – o lumină mare.

Ieremia 13:16

Dați slavă Domnului, mereu! Slavă să-I dați lui Dumnezeu, Până când nu se înnoptează De ochii nu mai pot să vază Și până nu se poticnește Picioru-n beznă, când pășește. Lumina o veți aștepta, Dar ea nu se va arăta, Căci El, din ea, umbră va face – A morții – și o va preface În negura cea mai adâncă.

Ieremia 2:6

Iată că ei n-au întrebat: „Unde e Cel ce ne-a scăpat Cari, de la Egipteni, din țară, Putut-a să ne scoată-afară? Unde e Domnul nostru, care Ne-a însoțit fără-ncetare, Printr-un pământ pustiu, uscat, De gropi umplut și însetat, În care moartea stăpânește Și nici un om nu locuiește?”

Ieremia 4:28

Din astă pricină se-ntinde Jalea și țara o cuprinde, Iar cerul este-ntunecat Și fața și-a înnegurat. Căci Eu am zis și negreșit, Lucrul acest l-am stabilit. De el, nu-Mi pare rău și-apoi, Nu-l voi întoarce înapoi.”

Езекиел 30:3

Sosește ziua fioroasă. Este o zi întunecoasă. E ziua Domnului, lăsată Spre a fi neamurilor dată.

Езекиел 34:12

Așa după cum un păstor Cari în mijlocul turmelor Împrăștiate, se așează Și rând pe rând le cercetează, La fel și Eu Mă voi purta Și turma Mi-o voi cerceta. De peste tot, le strâng apoi, Pe toate ale Mele oi, Căci ele Mi s-au risipit Când nori și neguri au venit.

Ioel 2:2

O zi de întuneric mare Și negură, o zi în care Întunecimea se întinde, Iar vălul norilor cuprinde Tăriile cerurilor. Pe munți, se-ntinde un popor, Precum zorii de dimineață Se-ntind peste a lumii față. E un popor puternic, tare, Cum n-a mai fost din veac și n-are, Nicicând, altul ca să mai fie, În vremile ce au să vie.

Amos 5:8

Domnul e Cel care-a făcut Cloșca cu pui. Apoi – la fel – Și Orionul, tot de El A fost făcut. Apele care Se află-n necuprinsa mare, De către El, chemate sânt, Să le reverse pe pământ. El este cunoscut în lume, Căci „Domnul”, este al Său Nume.

Amos 8:10

Cântările vi le prefac În bocet pentru morți și fac – Din zilele de sărbătoare – O nesfârșită jale mare, Iar coapsele acoperite Cu saci vor fi și pleșuvite Voi face capetele lor. Arunc țara ăstui popor, În jale-adâncă, jale care, Numai când pierzi un fiu, apare. Sfârșitul, pentru astă țară, Va fi ca și o zi amară.”

Matei 4:16

Norodul care a zăcut În întuneric, a văzut Mare lumină, iar acei Din umbra morții – peste ei – Soarele-acum a răsărit!”

Luca 1:79

Să lumineze, schimbând sorții, Celor ce zac în umbra morții, Și îndemnând, pe fiecare, Să calce pe-a păcii cărare!”

Deuteronom 4:11

Atunci voi v-ați apropiat, De munte și smeriți ați stat. Muntele-ntreg era aprins, Iar flacăra ce l-a cuprins, Până la cer s-a înălțat. Totul, în jur, s-a-ntunecat De nori cari încercau să iasă Din negura aceea deasă.

Evrei 12:18

Dar voi nu v-ați apropiat De-un munte-n flăcări îmbrăcat, Și nici de negură cuprins, De beznă, sau furtuni încins,