Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Iov 3:4 - Biblia în versuri 2014

4 Întunecată-n veci să fie, Iar Dumnezeu să nu mai știe De acea zi! Să n-o-ngrijească! Să nu facă să strălucească Lumina, peste ea, vreodată,

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

4 Să fie schimbată în întuneric ziua aceea! Fie ca Dumnezeu să nu Se îngrijească de ea din Ceruri, iar lumina să nu strălucească peste ea!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

4 Să se transforme în întuneric acea zi! Dumnezeu să nu Se mai îngrijească de ea din cer; iar lumina (Lui) să nu strălucească peste ea!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

4 Ziua aceea să fie întuneric, să nu o caute Dumnezeu de sus și să nu strălucească asupra ei lumina!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

4 Prefacă-se în întuneric ziua aceea, să nu Se îngrijească Dumnezeu de ea din cer și să nu mai strălucească lumina peste ea!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

4 Ziua aceea să fie întuneric; să n‐o caute Dumnezeu de sus, și să nu lumineze lumina peste ea!

Onani mutuwo Koperani




Iov 3:4
9 Mawu Ofanana  

„Blestem ziua când m-am născut Și când, lumina, am văzut! Blestem noaptea care-a vestit „Iată, un fiu s-a zămislit!”


Și să rămână-ntunecată! Vreau, umbra morții s-o cuprindă, Nori peste ea să se întindă, Neguri de zi să o-nspăimânte Și vijelii, pe cer, să-i cânte!


O zi de întuneric mare Și negură, o zi în care Întunecimea se întinde, Iar vălul norilor cuprinde Tăriile cerurilor. Pe munți, se-ntinde un popor, Precum zorii de dimineață Se-ntind peste a lumii față. E un popor puternic, tare, Cum n-a mai fost din veac și n-are, Nicicând, altul ca să mai fie, În vremile ce au să vie.


Vai de cei care se vădesc Că, „ziua Domnului”, doresc! La ce vă așteptați voi, oare, De la a Domnului zi mare? Când acea zi are să vină, Beznă va fi ea, nu lumină.


De la ceasul al șaselea Și până la al nouălea, O beznă grea s-a pogorât; Sub al ei văl, a zăvorât Țara și toți oamenii ei.


Mai multe zile – soarele; Nu s-au văzut nici stelele. Furtuna s-a-ntețit mai tare, Încât, nădejdea de scăpare, Toți am pierdut-o. N-am mâncat,


Ea e în grija Domnului, Căci peste ea și-a ațintit Privirile, necontenit, De la-nceputul anului Și până la sfârșitul lui.


Îngeru-al cincilea, de-ndat’, Al său potir și l-a vărsat, Asupra jilțului pe care, Pentru domnie, fiara-l are. Întreaga ei împărăție Ajunse-atuncea ca să fie, În întuneric, cufundată, Iar oamenii – de astă dată – Și-au mușcat limba, de durere, Și n-au avut nici o putere.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa