Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Iov 3:23 - Biblia în versuri 2014

23 De ce zic, „dă lumină El, Peste sărmanul om acel Care ar vrea ca să alerge, Însă nu știe unde merge Căci Dumnezeu l-a îngrădit”?

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

23 omului a cărui cale este ascunsă și pe care Dumnezeu l-a îngrădit de jur împrejur?

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

23 Este obligat să meargă pe un drum secret; și Dumnezeu l-a limitat din toate părțile!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

23 adică omului, căruia îi este ascunsă calea și pe care Dumnezeu îl îngrădește de peste tot?

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

23 Pentru ce, zic, dă El lumină omului care nu știe încotro să meargă, pe care îl îngrădește Dumnezeu din toate părțile?

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

23 Pentru ce se dă lumină omului căruia îi este ascunsă calea sa și pe care Dumnezeu l‐a îngrădit?

Onani mutuwo Koperani




Iov 3:23
13 Mawu Ofanana  

El mâna, ca să nimicească, Nimeni n-are să mai zidească. Pe cel pe cari El îl închide, Nimeni nu-l va putea deschide.


De ce-n butuci îmi zăvorești Picioarele și îmi pândești Mișcările, de parcă vrei, Hotar să pui, pașilor mei,


Oștile Sale au pornit Și pân’ la mine și-au croit Un drum. Apoi, s-au așezat Și cortul mi-au înconjurat.


Atunci, să știți că tot mereu, Mă urmărește Dumnezeu Și cu-al Său laț mă învelește.


Ieșirile îmi sunt tăiate Și nu mai pot, nicicum, să trec. Aș vrea, oriunde, ca să plec – Să îmi urmez căile mele – Dar nu pot, pentru că pe ele, El, beznă grea, a-mprăștiat.


Nemaiputând de bucurie, Cuprinși de mare veselie De cumva și-ar găsi mormântul Și de i-ar înghiți pământul?


Și n-ai să-Ți lași robul să cadă În mâinile vrăjmașe, pradă. Știu că mereu, Tu mă veghezi Și în loc larg ai să m-așezi.


Pe-ai mei prieteni i-ai gonit. O pricină de scârbă, eu Ajuns-am pentru ei, mereu. Tu m-ai închis și-am înțeles, Precum că nu pot să mai ies.


Ochi-mi se scurg, de suferință Și se topește-a mea ființă. Plin de durere, zac și gem Și-n toate zilele Te chem. Îmi întind mâinile spre Tine, Sperând să-Ți amintești de mine!


De ce-a zis, oare, Israel – De ce-a zis și Iacov la fel – Precum că „Iată, soarta mea, Ascunsă se vădește ea A fi, în fața Domnului, Iar dreptul meu, ‘naintea Lui, Îmi pare că este pierdut Căci cu vederea e trecut”?


Un zid, în jur, mi-a ridicat – Ca să nu scap – și m-a legat În lanțurile cele grele.


Aveam o cale, însă ea Se-nfundă, căci pietre cioplite, Pe ea, au fost îngrămădite, De către El. El mi-a strâmbat Cărările ce le-am urmat.


De-aceea, iată, drept măsură, Mulți spini voi aduna acum Și astupa-voi al ei drum. Un zid, pe drum, o să-ntâlnească Și calea n-o să-și mai găsească.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa