Iov 3:13 - Biblia în versuri 2014

¹³ Aș fi culcat și, liniștit, De mult aș fi fost adormit

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹³ Acum aș fi stat culcat și liniștit, aș fi dormit și m-aș fi odihnit

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹³ Acum aș fi stat culcat și aș fi fost liniștit; aș fi dormit și m-aș fi odihnit.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹³ Căci acum aș fi fost culcat și aș fi fost liniștit, aș dormi și m-aș odihni

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹³ Acum aș fi culcat, aș fi liniștit, aș dormi și m-aș odihni

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹³ Căci acum aș zăcea și aș fi liniștit; aș dormi și aș avea odihnă:

Iov 3:13 Mawu Ofanana

Iov 10:21

Mai înainte să pornesc, Aș vrea să mai respir puțin Și-apoi să plec, să nu mai vin,

Iov 10:22

Să plec spre țara umbrei morții. Voi trece peste pragul porții, În țara cea de beznă plină, Unde-ntunericu-i lumină!”

Iov 14:20

Într-una, Tu îl urmărești Și doar când i-ai schimonosit Fața, abia l-ai slobozit.

Iov 16:22

Căci anii mei, pe-acest pământ, Acuma, pe sfârșite sânt Și voi pleca pe o cărare, Spre-o altă lume – știu – din care N-am să mai vin nicicând ‘napoi, Și-n veci nu voi mai fi cu voi.”

Iov 17:13

Când drept sălaș aștept să-mi vină Chiar locuința morților, Când știu că doar în bezna lor, Culcușul îmi va fi mereu,

Iov 19:25

Dar Răscumpărătorul meu Viu este – vă asigur eu – Și-ncredințat în urmă sânt Că se ridică, pe pământ!

Iov 19:27

Îl voi vedea, căci o să vie Vremea în care o să-mi fie El – Domnul – binevoitor. Eu însumi – nu alt muritor – Pe Domnul, am să-L văd, mereu! De al Său dor, sufletul meu Tânjește-n trup. Atuncea voi

Iov 21:13

Își trec zilele-n fericire, Dar într-o clipă, nu mai sânt, Căci se pogoară în mormânt.

Iov 21:23

Chiar în mijlocul propășirii, Al păcii și al fericirii, Unii se sting, pe ne-așteptate,

Iov 21:26

Și amândoi dorm, în pământ; Mâncați de-aceiași viermi, ei sânt.

Iov 24:19

Când seceta a însoțit Căldura verii și-a sorbit Apa zăpezii de-a secat Pârâul cel învolburat, La fel cel ce-a păcătuit, De moarte fi-va înghițit.

Iov 24:20

De-al mamei pântec e uitat, Viermii, din el, s-au ospătat, De nimeni nu e pomenit Căci uită toți, că a trăit. Nelegiuitul e sfărmat Ca și-un copac, căci a prădat

Iov 26:5

Sub ape, umbre sar speriate Și ale lor ființe, toate, Își poartă tremurul, mereu, Văzute doar de Dumnezeu.

Iov 26:6

Domnul este stăpânul sorții Și-n față-I, locuința morții E goală; făr’ acoperiș, Adâncul n-are ascunziș

Iov 3:12

Genunchi, de ce oare-am găsit Să mă primească, să m-așeze Și sâni ca să mă alăpteze?!

Iov 34:22

Nelegiuiții nu au unde, De Dumnezeu, a se ascunde. În beznă sau în noaptea sumbră Întinsă peste-a morții umbră, De sunt pitiți, El îi zărește.

Iov 7:21

De ce, păcatul, nu mi-l ierți, Cătând într-una să mă cerți, Pentru fărădelegea mea? Curând, nu mă vei mai vedea, Căci în țărână voi pătrunde, Ca să adorm. Mă voi ascunde, De Tine. N-ai să mă găsești, Când, să mă vezi, ai să voiești!”

Qohelet 9:10

Tot ce a ta mână găsește, Să facă; însă, voinicește, Cu forță și cu sârguință, Căci în a morții locuință Unde vei merge la culcare, Nu va mai fi nici o lucrare Și n-ai, mâna, pe ce mai pune. Acolo, nu-i înțelepciune; Nu se mai află vreo știință Și nici un fel de chibzuință.

Езекиел 32:27

Ajuns-au la sfârșit de drum Și sunt culcați cu toți, acum, Lângă cei cari sunt arătați Că împrejur nu sunt tăiați. În felu-acesta se adună Ca să se afle împreună Cu toți vitejii ce-au căzut În vremile ce au trecut. În locuința morților, Ajuns-au cu armele lor. Sub cap au săbii așezate, Iar ale lor păcate, toate, Și relele înfăptuite, De-ale lor oase sunt lipite, Căci vitejia ce-o aveau, Groaza în lume-o răspândeau.