Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Iov 29:3 - Biblia în versuri 2014

3 Când candela Lui strălucea De-asupra creștetului meu Și mă călăuzea mereu Lumina Lui, în bezna-adâncă!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

3 când candela Lui strălucea peste capul meu, și, prin lumina Lui, umblam în întuneric,

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 Atunci, sursa Lui de lumină era deasupra capului meu; și având lumina Lui, umblam pe acolo unde, în mod normal, este (doar) întuneric!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 Atunci, candela lui strălucea deasupra capului meu și în lumina sa umblam pe întuneric.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 când candela Lui strălucea deasupra capului meu și lumina Lui mă călăuzea în întuneric!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

3 când candela lui lucea asupra capului meu și umblam cu lumina lui prin întuneric;

Onani mutuwo Koperani




Iov 29:3
19 Mawu Ofanana  

Cum e lumina, când e soare, În miez de zi, strălucitoare, Îți vor fi zilele și ție, Iar bezna ta are să fie Precum lumina zorilor.


Bezna are să-i stăpânească Cortul – lumina va muri, Iar candelei îi va pieri Sclipirea blândă-a focului, Ce pâlpâia de-asupra lui.


Cum că se poate întâmpla Să li se stingă candela, Să se pogoare sărăcia Și să-i cuprindă; iar mânia Lui Dumnezeu să îi lovească Și-n felu-acesta să simțească Durerea, pe acest pământ,


Pe tot ce tu vei pune mâna, Va ieși bine, iar lumina Va străluci pe-a ta cărare;


Pe a lui cale strălucește, Mereu, lumina – bunăoară – Când negura îl înconjoară. El este drept și-ndurător, E milostiv și iertător.


Tu Doamne-aprinzi lumina mea. Tu-mi luminezi, de-asemenea, Bezna ce este-n jurul meu.


Cu Tine doar, năvălesc eu Asupra oștii înarmate, Sar peste zidurile toate Ce-mi stau în față, întărite.


Chiar dacă m-ar aduce sorții Să trec prin valea umbrei morții, N-am să mă tem de nici un rău, Căci mă-nsoțești. Toiagul Tău – Nuiaua Ta de-asemenea – Pe mine mă vor mângâia.


Domnul este a mea lumină Și mântuirea cea divină: De cine mă voi teme eu? Când viața-mi sprijină, mereu, Cine, ce va putea, să-mi zică? De cine, voi avea eu, frică?


Mulți spun: „Cine o să ne-arate, Vreodată, fericirea?” Eu Atâta zic: „Fă să răsară, O Doamne, peste noi, mereu, Lumina Feței Tale, iară!”


Al nostru Domn și Dumnezeu, Soare și scut este mereu. Domnul aduce îndurare Și slavă, pentru fiecare, Căci de nimic nu e lipsit Cel care e neprihănit.


Lumina omului cinstit – A omului neprihănit – Arde voios și bezna-nvinge; Candela răilor se stinge.


Dacă cumva, un om blesteamă Pe tatăl său și pe-a sa mamă, Atunci opaițu-i va fi stins, Fiind de bezna grea, cuprins.


Căci cel de rele făcător, Lipsit este, de viitor.


El are-a fi Judecător Al tuturor neamurilor. Va hotărî sorții pe care Îi vor avea multe popoare, Și-n felu-acesta, va fi pace. Din săbii, pluguri, își vor face; Iar fierul sulițelor are Să se prefacă în cosoare. Nici un popor nu va avea De gând, să scoată sabia, În contra altuia apoi, Căci nimeni nu va vrea război.


Eu am venit să fiu lumină, În lumea cea de beznă plină, Ca toți cei cari au să Mă creadă, În întuneric, să nu șadă.


Când a vorbit, din nou, Iisus, Noroadelor strânse, le-a spus: „Eu sânt Lumina lumii. Cine Are a Mă urma pe Mine, În întuneric, niciodată, Nu va umbla, ci-i va fi dată Lumina vieții.” Printre cei


De-aceea zic: „Deșteaptă-te Tu, care dormi, și scoală-te, Dintre cei morți, căci luminat, Vei fi tu, de Hristos, îndat’.”


Odinioară, voi erați În întuneric, dar azi, stați – În Domnul nostru – în lumină, Liberi fiind, de orice vină. Deci, ca niște copii umblați, Cari ai luminii sunt, dragi frați.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa