Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Iov 29:12 - Biblia în versuri 2014

12 Pe cel sărac îl ajutam, Iar pe orfan îl sprijineam.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

12 pentru că îl scăpam pe săracul care striga după ajutor și pe orfanul care nu avea sprijin.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

12 Ei procedau astfel pentru că eu scăpam pe săracul care cerea ajutor și pe orfanul care nu avea nicio susținere din partea altora.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

12 Căci îi salvam pe nevoiașul care striga după ajutor și pe orfanul care nu era ajutat.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

12 Căci scăpam pe săracul care cerea ajutor și pe orfanul lipsit de sprijin.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

12 căci scăpam pe săracii care strigau și pe orfanul care era fără ajutor.

Onani mutuwo Koperani




Iov 29:12
20 Mawu Ofanana  

Pe cei lipsiți, îi îmbrâncesc Din drumul lor și îi silesc Pe-ai țării bieți nenorociți Să se ascundă. Îngroziți,


Chiar de la sân, cei răi îl smulg Pe-orfan, după ce au răpit, Zălog, tot ce-a agonisit


Nu-l plângeam eu, pe necăjit? Milă, n-aveam de cel lipsit?


Ce sunt orfani – mi-aș fi mâncat Pâinea, iar lor nu le-aș fi dat – Când ei pe mine m-au avut


Drept tată, căci eu i-am crescut De tineri și le-am ajutat Pe văduve – de-am observat


A mieilor mei – de văzută A fost mâna mea, ridicată, Lovind pe cel orfan vreodată – Pentru că tare mă simțeam Fiindcă sprijinit eram De cei mai mari judecători –


Să urce al săracului, Glas, înaintea Domnului – Atenția I-au îndreptat Spre cel nenorocit, aflat


Tată le e orfanilor Și-Apărător văduvelor, El – Dumnezeu – cari Se vădește Că în locaș sfânt locuiește.


Căci pe sărac îl izbăvește, Iar cel nenorocit găsește, La el, sprijin și ajutor.


În rând – acuma – pus eu sânt, Cu cei ce merg către mormânt. Sunt precum omul care piere, Care lipsit e de putere.


Acela care își înfundă Urechile, să nu pătrundă Glasul săracului la el, Să știe că-n același fel, Alții, cu el, se vor purta: Răspunsuri, nu va căpăta Când, încolțit de disperare, O să cerșească-ajutorare.


Deschide-ți gura, ne-ncetat, Pentru cel mut și apăsat, Și pentru pricina celor Ce-s părăsiți, în greul lor!


Ținea la pricina pe care Omul care-i sărac o are. Parte-i ținea celui lipsit Și era, astfel, fericit. Lucrul acest nu dovedea Faptul că el Mă cunoștea?


Domnul, dreptate, îi împarte Orfanului și-i ține parte; Pe văduvă o ocrotește, Iar pe străin, El îl iubește Și hrană-i dă și-mbrăcăminte.


Religiunea cea curată, Plăcută și neîntinată, În fața Domnului Cel care, Tată, ne e, la fiecare, Este ca noi să cercetăm Orfanii, să le ajutăm Pe văduve și-apoi să știm Ca, ne-ntinați, să ne păzim.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa