Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Iov 27:2 - Biblia în versuri 2014

2 „Viu este Domnul, Cel ce poate Să-mi dea – însă nu-mi dă – dreptate. Viu este Cel Atot Puternic, Iar mie – un biet rob netrebnic – Îmi amărește viața. Eu,

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

2 „Viu este Dumnezeu, Care nu-mi dă dreptate, Cel Atotputernic, Care mi-a amărât sufletul,

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 „Jur pe Dumnezeul care este viu și care nu recunoaște că am dreptate. El este Cel Omnipotent, care mi-a amărât sufletul.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 „Viu este Dumnezeu, care mi-a întors judecata, Cel Atotputernic, care mi-a amărât sufletul!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 „Viu este Dumnezeu, care nu-mi dă dreptate! Viu este Cel Atotputernic, care îmi amărăște viața,

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

2 Viu este Dumnezeu care mi‐a înlăturat dreptul și Cel Atotputernic care mi‐a amărât sufletul:

Onani mutuwo Koperani




Iov 27:2
26 Mawu Ofanana  

„Viu este Domnul” – a rostit Ioab – „că de n-ai fi vorbit Așa precum ai cuvântat, Oamenii mei – neîncetat – Pe ai lor frați, i-ar fi gonit Până când zori-ar fi venit.”


În Galaad, a locuit Un om ce-a fost de neam Tișbit Și cari, Ilie, s-a chemat. Ilie-a mers la împărat Și lui Ahab astfel i-a spus: „Viu este Domnul Cel de Sus, Al cărui slujitor sunt eu, Că doar după cuvântul meu, În acești ani nu va fi rouă Și nici nu are să mai plouă.”


Ilie zise: „Viu, mereu, E al oștirii Dumnezeu – În slujba cărui mă găsesc – Căci astăzi am să-l întâlnesc, Pe împărat! Chiar astăzi vreau, În fața lui Ahab, să stau!”


În urmă, s-a apropiat De Elisei și-a-mbrățișat Picioarele prorocului. Atunci Ghehazi, sluga lui, S-o-ndepărteze a voit, Dar Elisei l-a dojenit: „Las-o, căci este necăjită. De-aceea e, la noi, venită, Iar Dumnezeu nu mi-a făcut Lucrul acest de cunoscut.”


Îți place să mă chinuiești? Sau poate că disprețuiești Făpturile mâinilor Tale, Pentru că ai găsit cu cale Ca bunătatea Ta cerească, Peste cei răi, să strălucească?


Iar Dumnezeu m-a părăsit Pe mână de nelegiuit, Supus fiind la al său plac, Încât nu știu ce să mai fac, Căci la cei răi sunt aruncat.


Atunci, să știți că tot mereu, Mă urmărește Dumnezeu Și cu-al Său laț mă învelește.


În inimă, El m-a tăiat Și groaza Lui m-a-nspăimântat,


„Nimic rău nu am făptuit Și sunt complet nevinovat! Dar Domnul, însă, nu mi-a dat


A zis iar: „Crezi că ai dreptate Și crezi că te îndreptățești Față de Domnul, dar greșești


Învățătură. Tu voiești, Dreptatea Mea, s-o nimicești? Osândă, vrei să Îmi dai Mie, Ca să îți scoți dreptate, ție?


Căci El, într-una, mă izbește Și rănile îmi înmulțește, Fără ca eu să am vreo vină, Făcând ca din a Lui pricină,


Să nu răsuflu o clipită Și-amărăciune să înghită Sufletul meu, pe săturate.


De ce-a zis, oare, Israel – De ce-a zis și Iacov la fel – Precum că „Iată, soarta mea, Ascunsă se vădește ea A fi, în fața Domnului, Iar dreptul meu, ‘naintea Lui, Îmi pare că este pierdut Căci cu vederea e trecut”?


Dar dacă ei vor căuta Ca să învețe de a sta Pe căile pe cari, mereu, Mi-am îndemnat poporul Meu, Dacă va ști această lume Să jure doar pe al Meu Nume, Zicând: „Viu este Dumnezeu!” – Așa precum poporul Meu, De ei fusese învățat Pe Bali să jure ne-ncetat – Atuncea fericiți fi-vor, Trăind lângă al Meu popor.


De vei jura și-ai să rostești „Viu este Domnul, ne-ncetat!” Și drept te vei fi arătat, Cu adevăru-mpodobit – Precum e cel neprihănit – Atuncea, neamurile toate, În El, sunt binecuvântate Și vor ajunge-n acest fel De-a se făli, apoi, cu El.


Când zic: „Viu este Domnul!”, iată Că și-atunci, strâmb jură cei răi.”


Tu spune: „Cel care, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu, A zis: „Pe viața Mea! Nu vreau, Pe păcătos, morții, să-l dau, Ci să se-ntoarcă înapoi, Din calea lui, trăind apoi! Întoarceți-vă și cătați, Pe calea rea, să nu călcați! De ce vrei ca să mori, astfel, Tu, casă a lui Israel?”


Pe cât e de adevărat Că Eu sunt viu neîncetat Iar slava Domnului Cel Sfânt Va umple-ntreg acest pământ,


Acum însă, rămâi la mine. În zori, am să-i vorbesc, de tine, Și voi vedea ce planuri are, Privind a ta răscumpărare. De nu vrea, te răscumpăr eu! – Îți spun, pe viul Dumnezeu!”


De-i vinovat chiar fiul meu, Viu este Domnul Dumnezeu – Izbăvitorul Cel pe care Neamul lui Israel Îl are – Cu moartea fi-va pedepsit. Nici un cuvânt nu a rostit Poporu-atunci, ci a tăcut.


Poporul, însă, a sărit Să-l apere și a vorbit: „Pe Ionatan, acum, voiești, Cu moartea să îl pedepsești? Dar nu e el acela care, Această izbăvire mare, Azi, a făcut-o-n Israel? Să nu te-atingi, cumva, de el! Viu este Domnu-ntr-adevăr, Căci nici măcar un fir de păr N-ai să clintești din capul lui, Căci doar cu voia Domnului, El, toată ziua, a lucrat!” Astfel, poporul l-a scăpat – Pe Ionatan – de moartea care Gata era a-l prinde-n gheare.


Un tânăr, voi trimite-apoi, Să le aducă înapoi. Eu îi voi spune: „Să te duci, Săgețile, să mi le-aduci!” Când am să-i zic: „Ia seama bine, Dincoace sunt ele, de tine”, Atuncea vei putea să știi Că nu-i primejdie. Să vii, Căci nu mai ai – de bună seamă – Nimic de cari să-ți fie teamă. Viu este Domnul Dumnezeu, Că-n acest fel, voi face eu!


Acuma însă, eu mi-am zis Precum că viu e Dumnezeu Și al tău suflet, tot mereu, Că Domnul, astăzi, te-a oprit Din drum și n-a îngăduit, Sânge să verși. Cei ce sunt răi, Toți cei ce sunt dușmanii tăi Și care-ți vor doar răul ție, Asemeni lui Nabal să fie!


Viu este Domnul Cel pe care Neamul lui Israel Îl are, Că dacă nu ai fi venit Acum, la mine, negreșit Că până mâine dimineață – Dintre ai lui Nabal – cu viață, Nimeni nu ar mai fi scăpat!”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa