Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Iov 27:19 - Biblia în versuri 2014

19 Se culcă și este bogat; Moare și este despuiat.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

19 Se culcă bogat, dar nu va mai fi așa. Când își deschide ochii, nu mai deține nimic.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

19 Când se culcă, este bogat; dar nu va mai fi așa când își va deschide ochii. Va constata că toate s-au dus!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

19 Bogat se culcă, dar pentru ultima oară; deschide ochii și nu mai este.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

19 Se culcă bogat și moare despuiat; deschide ochii și totul a pierit.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

19 Se culcă bogat, dar nu va fi adăugat; își deschide ochii și nu este.

Onani mutuwo Koperani




Iov 27:19
19 Mawu Ofanana  

În vremea care o să vie, Nicicând, toiagul de domnie, Nu se va-ndepărta de el. La fel va fi și cu acel Toiag de cârmuire, care, El îl va ține la picioare, Până când Șilo se ivește” – Numele Lui se tălmăcește „Mesia”. „De cuvântul Lui, Popoarele pământului – În vremile ce au să vie – Vor asculta, în veșnicie.


Mirosul apei. Însă omul Nu e la fel precum e pomul, Ci el – când moartea l-a cuprins – De-a pururea rămâne-ntins. Și cât de mult aș vrea să știu: Omul, dacă nu mai e viu – După ce sufletul și-a dat – Unde e oare el, plecat?


De biruință scurtă parte, Și doar de bucurii deșarte, De-o clipă, cel nelegiuit?


Cei răi, într-una, izbutesc Ca de necaz cruțați să fie, Scăpați în ziua de mânie.


Că-și saltă capul din pământ, În acea clipă, nu mai sânt! Cum mor oamenii, și ei mor – La fel ca orice muritor; Ca spicele vor fi tăiați!


Știu ce-ai să faci: ai să mă iei Din lume, pentru că Tu vrei Să mor și-apoi să poposesc Unde cei vii se întâlnesc.


De ce, păcatul, nu mi-l ierți, Cătând într-una să mă cerți, Pentru fărădelegea mea? Curând, nu mă vei mai vedea, Căci în țărână voi pătrunde, Ca să adorm. Mă voi ascunde, De Tine. N-ai să mă găsești, Când, să mă vezi, ai să voiești!”


Și voi, voi care-acum puteți Să stați aici – să mă vedeți – Curând nu mă veți mai vedea Căci pe sfârșite-i viața mea.


Aminte ia, la ce ți-am spus! Vrăjmașii tăi vor fi stârpiți Și de rușine-acoperiți! Ale lor corturi au să piară Și-ai lor urmași au să dispară!”


Până când nu s-a întețit Și până încă n-au simțit Oasele voastre, focul care Spinul uscat sau verde-l are, Îi va lua vârtejul. Iată,


Să nu te bați s-agonisești Averi și mare bogăție; Priceperea să nu îți fie În acest scop pusă, mereu,


Căci bogăția, dragul meu, Își face aripi și-apoi zboară, Precum vulturul, bunăoară, Spre-albastrul cer s-a ridicat. Abia dacă ți-ai aruncat Ochii spre ea, și nu mai este. Dispare, făr’ să prinzi de veste.


Oasele lor vor fi luate Și au să fie așezate În fața lunii, soarelui Și a oștirii cerului, În fața căror au slujit, Pe care mult le-au îndrăgit Și-apoi pe care le-au urmat Și căror li s-au închinat. N-au să mai fie adunate Oasele lor, nici îngropate, Fiind lăsate precum sânt, Gunoi s-ajungă, pe pământ.


„Ierusalim, Ierusalime – Asemenea-ți, nu mai e nime’! Pe-ai mei proroci ți i-am trimis, Însă, mereu, tu i-ai ucis Pe cei ce i-am trimis la tine! De câte ori, pe lângă Mine, Am vrut să-i strâng pe fiii tăi, Precum găina, puii săi? Dar n-ai vrut. Cu-ndărătnicie,


În a Lui arie, e gata. În mână, își are lopata. Va curăța ogorul, iar Grâu-l va strânge în grânar, În timp ce pleava adunată, În flăcări fi-va aruncată.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa