Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Iov 26:6 - Biblia în versuri 2014

6 Domnul este stăpânul sorții Și-n față-I, locuința morții E goală; făr’ acoperiș, Adâncul n-are ascunziș

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

6 Locuința Morților este goală înaintea lui Dumnezeu, iar Locul Nimicirii nu este acoperit.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

6 Locuința morților este goală înaintea lui Dumnezeu; iar locul unde sunt cei distruși, nu este acoperit.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

6 Locuința morților este goală înaintea lui și nu este văl pentru împărăția morții.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

6 Înaintea Lui, Locuința morților este goală, adâncul n-are acoperiș.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

6 Șeolul este gol înaintea lui și Pierzarea fără acoperiș.

Onani mutuwo Koperani




Iov 26:6
17 Mawu Ofanana  

Să faci ceva, când mare-I este Știința, încât stăpânește Peste înaltul cerului? Ce poți să-I faci, atuncea, Lui? Decât a morții locuință, E mai adâncă-a Lui știință! Cunoașterea pe cari o are


Moartea și-adâncul glăsuiesc: „Am auzit de-nțelepciune – Atâta doar, putem a spune.”


Aș fi culcat și, liniștit, De mult aș fi fost adormit


Un foc cari, pân’ la nimicire, Mistuie tot ce-am dobândit – Un foc care mi-a risipit Toată averea adunată! Acesta mi-ar fi fost răsplată, Dacă ce-am zis, înfăptuiam!


Porțile morții s-au deschis În fața ta? Măcar în vis, Văzut-ai tu acele porți De care-s străjuiți cei morți?


Cui trebuie să-i plătesc Eu?! Sub cer, totul este al Meu!


Atuncea când e mâniat, El mută munții. Zdruncinat,


Dacă voi zice: „Negreșit, De beznă fi-voi învelit”, Iată că bezna cea deplină Se va preface în lumină!


Dacă în cer am să urc eu, Acolo este Dumnezeu. Dacă apoi am să pogor În locuința morților – Voind să mă adăpostesc – Și-acolo, Doamne, Te găsesc.


Dar pentru morți faci Tu minuni? Ei Îți înalță rugăciuni? Ori din mormânt s-au ridicat Cei morți și-apoi Te-au lăudat?


Ținutul morții de-i știut, Dacă Adâncu-i cunoscut Și-i gol în fața Domnului, Cu-atât mai mult, a omului Inimă fi-va cunoscută De Cel de care-a fost făcută.


Cum locuința morților Și-adâncul înfiorător Nu pot să fie săturate, Asemenea sunt însetate Privirile oamenilor, Căci nesătui sunt ochii lor.


N-au tihnă morți-n somnul lor, Căci locuința morților Se mișcă – de-un fior pătruns, Până-n adâncul ei ascuns – Să te primească, la sosire, Trezindu-i la a ta venire, Pe toți oameni-aceia cari, Peste pământ erau mai mari. Din somnul lor, vor fi sculați Ai neamurilor împărați.


Tot ceea ce este ascuns, Ce e adânc, de nepătruns, Și tot ceea ce este greu, Doar El descoperă, mereu. El poate, astfel, a pătrunde Ceea ce-n beznă se ascunde. Are-o-nțelegere deplină, Căci locuiește în lumină.


În locuința morților De s-ar ascunde-acest popor, Al Meu braț are să-l ajungă Și-acolo, și are să-l smulgă. În cer de-ar merge-acel popor, Și de acolo îl pogor.


Nici o făptură nu se-ascunde, De El, căci – peste tot – pătrunde. Nimic nu e acoperit, Ci totu-i gol, necontenit, Față de Cel cu care noi Avem de-a face, să știți voi.


Peste lăcuste, împărat, Era un înger, așezat – Chiar îngerul Adâncului. E Abadon numele lui, Dacă e spus pe evreiește; Și-Apolion e, în grecește.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa