Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Iov 26:14 - Biblia în versuri 2014

14 Iar ceea ce la noi ajunge Din măreția forței Sale, Sunt doar hotare – margini ale Cărărilor lui Dumnezeu – Iar tot ceea ce simțesc eu – Și-asemeni voi – e-o adiere, E doar o mică mângâiere! Deci sub întinsul zărilor, S-asculte al lucrărilor Lui Dumnezeu tunet puternic, Cine-ar putea să fie vrednic?”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

14 Iată, acestea sunt doar marginile căilor Sale și cât de slabă este șoapta pe care o auzim despre El. Dar cine poate înțelege tunetul puterii Sale?“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

14 Acestea sunt doar cele mai nesemnificative aspecte ale modului în care acționează El; și prin intermediul lor ne face să auzim numai o mică adiere. Dar cine poate înțelege tunetul forței Sale?”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

14 Iată, acestea sunt marginile căilor sale! Este un murmur cuvântul pe care-l auzim despre el? Tunetul puterii sale, cine-l poate înțelege?”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

14 Și acestea sunt doar marginile căilor Sale, și numai adierea lor ușoară ajunge până la noi! Dar tunetul lucrărilor Lui puternice cine-l va auzi?”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

14 Iată, acestea sunt doar marginile căilor sale și ce șoaptă mică auzim despre el! Și tunetul tăriei sale cine‐l poate înțelege?

Onani mutuwo Koperani




Iov 26:14
16 Mawu Ofanana  

Cine, ruperea norului Și bubuitul cortului Lui Dumnezeu, le-a cercetat Și-a le pricepe a-ncercat?


Apoi, tună cu glasu-I sfânt, Iar fulgerul nu se oprește Atâta timp cât El vorbește.


Cu al Său glas tună măreț Și face lucruri fără preț, Neînțelese pentru noi, În măreția lor. Apoi,


„Un gând – cuvânt – s-a furișat Tiptil, iar eu i-am ascultat Glasul, pe-aripi de vânt șoptit.


Ai tu un braț ca și al Meu Și glas de tunet, cum am Eu?


„Urechea mea a auzit Câte de Tine s-au vorbit. Acuma însă, Te-am văzut!


Știința Ta, cea minunată, Atât de sus e așezată – Atât de mult ea se întinde – Încât eu nu o pot cuprinde.


Mare e Domnul Dumnezeu, Vrednic de laudă, mereu. Mărimea Lui ni se arată A fi – mereu – nemăsurată. Atât de mare a ajuns, Încât este de nepătruns.


Pe ape, vocea Lui răsună Și tunetele se adună Vorbind cu glasuri răspicate Prin bubuieli nenumărate. Domnul este Acela cari Șade mereu pe ape mari.


Cum nu știi a vântului cale, Cum în pântecul mamei sale Nu știi cum oase i-au crescut Ființei care s-a născut, La fel n-ai să cunoști, mereu, Lucrările lui Dumnezeu.


Iată că strălucirea Lui E ca lumina soarelui. Din mâna Lui, raze pornesc Și-aceste raze oglindesc Puterea-I făr’ asemănare Și-ascund tăria Lui cea mare.


Adâncă-i a lui Dumnezeu Înțelepciune și știință! Bogată-i a Lui cunoștință! El are judecăți ascunse Cari nu pot fi, de noi, pătrunse! Și cât pot fi de ne-nțelese Cărările, de El, alese!


Cei cari sunt ai lui Dumnezeu Vrăjmași, vor tremura mereu, Căci din înaltul cerului, Va arunca tunetul Lui, Asupra lor. Vor fi chemate – În fața Lui – și judecate Chiar și acelea care sânt Margini, pentru acest pământ. Putere, El a revărsat, Mereu, peste-al Său împărat Și-apoi a Unsului tărie ‘Nălțată-n veci, are să fie.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa