Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Iov 26:12 - Biblia în versuri 2014

12 Prin forța Lui, e tulburată A mării apă și, sfărmată, De-a Sa pricepere-i apoi, Furia ei. Vedem și noi

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

12 Prin puterea Lui a liniștit marea și prin priceperea Lui l-a zdrobit pe Rahab.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

12 Prin forța de care dispune, Dumnezeu a liniștit marea; și a știut să îl anihileze pe Rahab.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

12 Prin puterea lui, tulbură marea, prin pricepere, îl zdrobește pe Raháb.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

12 Prin puterea Lui tulbură marea, prin priceperea Lui îi sfărâmă furia.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

12 Prin tăria sa tulbură marea și prin priceperea sa sfărâmă pe Rahab.

Onani mutuwo Koperani




Iov 26:12
16 Mawu Ofanana  

La Domnul – căci El le-a făcut – Putere e și-nțelepciune, Pricepere și sfat. De pune


Se mișcă stâlpii cerului, Speriați de-amenințarea Lui.


Nu-Și trage mâna, ci mereu, Cei cari mândriei îi slujesc, Sub El se-apleacă. Să-ndrăznesc


Pe al Său scaun de domnie, Domnul ședea – din veșnicie – În vremea care s-a pornit Potopul ce a înghițit Întreg pământul. Dumnezeu Are a-mpărăți mereu, Pe al Său scaun de domnie.


Când din Egipt ne-ai scos afară, Tu, apa mări-ai despărțit Cu al Tău braț și ai zdrobit Și capetele tuturor Balaurilor apelor.


Atunci se va fi arătat Cum că Domnul oștirilor E împotriva tuturor Celor cari mândri se vădesc Sau cari trufași se dovedesc; E împotriva celor care Doresc, mereu, doar înălțare. Aceștia fi-vor înfruntați Și vor ajunge-a fi plecați.


Eu îți sunt Domn și Dumnezeu. Eu fac să urle, tot mereu, Pe mare, valuri înspumate, De al Meu vânt întărâtate. Numele Meu, răsunător, Este Domn al oștirilor.


Te scoală braț al Domnului! Te-mbracă cu puterea Lui! Trezește-Te și Te arată, Precum erai Tu altădată, În vremurile vechi. Dar oare, Nu ai fost Tu, Acela care, Peste Egipt ai tăbărât Și-ndată l-ai și doborât? Sau nu Tu, oare, ai ajuns Balaurul și l-ai străpuns?


„Așa vorbește Domnul, care A întocmit pământ și mare, Acela care a putut Ca soarele să-l fi făcut Și-apoi, pe cer, să îl așeze Ca ziua să o lumineze, Acela cari a rânduit Lună și stele, negreșit, Pe cerul nopții, să-l vegheze Și fața să i-o lumineze, Cel care întărâtă marea Și face să răsune zarea De urletul înfuriat Al valului ce-a fost iscat, Acela care e știut De lume și e cunoscut De către orice muritor, Ca fiind Domn al oștilor:


Acum Eu – Nebucadențar – Slavă Îi dau și-L laud iar, Pe Împăratul cerului, Căci toate lucrurile Lui Adevărate sunt, mereu. Căile Lui, văzut-am eu Că drepte sunt, necontenit. Putere, El a dovedit, Pentru că să-l smerească știe, Pe cel ce umblă cu mândrie!”


Dar, de la El, în schimb, ne vine Un har, în mai mare măsură. De-aceea zice, în Scriptură, Că „stă-mpotrivă Dumnezeu, La toți cei mândri, dar – mereu – El le dă har celor smeriți”.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa