Iov 26:11 - Biblia în versuri 2014

¹¹ Se mișcă stâlpii cerului, Speriați de-amenințarea Lui.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹¹ Stâlpii cerurilor se clatină și se înspăimântă la mustrarea Sa.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹¹ Stâlpii cerului se clatină și se sperie atunci când El (le) face vreun reproș.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹¹ Coloanele cerului se cutremură și se uimesc la amenințarea lui.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹¹ Stâlpii cerului se clatină și se înspăimântă la amenințarea Lui.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹¹ Stâlpii cerurilor se cutremură și se înspăimântă la mustrarea lui.

Iov 26:11 Mawu Ofanana

2 Samuel 22:8

Atunci, pământul s-a mișcat Și totul s-a cutremurat. Chiar și înaltul cerului Mișcat-a-n temelia lui, Pentru că El S-a mâniat Și fum, pe nări, a aruncat.

Iov 15:15

Iar dacă Domnul nu se-ncrede În sfinții Săi, și dacă vede Necurăția cerului,

Iov 26:10

A tras o boltă – cum se știe – Pe fața apelor. Știm iar, Cum că a stabilit hotar Între lumină și-ntuneric – Le-a despărțit El, Cel Puternic.

Iov 26:12

Prin forța Lui, e tulburată A mării apă și, sfărmată, De-a Sa pricepere-i apoi, Furia ei. Vedem și noi

Psalmi 18:7

Și-n urmă, El a zguduit Pământul și a clătinat Munții în temelii, de-ndat’, Căci El a vrut ca să se știe Că s-a stârnit a Lui mânie.

Nahum 1:5

Se clatină în fața Lui Piscul semeț al muntelui. Topite, dealurile sânt ‘Nainte-I, iar acest pământ – Cu lumea și cu toți acei Cari sunt locuitori ai ei – În față-I stau înspăimântați, De un cutremur secerați.

Nahum 1:6

Cine va sta, în fața Lui, Răbdând urgia Domnului? Dar cine poate, piept să ție, Când vine-aprinsa Lui mânie? Urgia Lui foc se vădește Și stâncile le prăbușește.

Hagai 2:21

„Te du pân’ la Zorobabel – La dregător – și zi-i astfel: „Voi clătina acest pământ Și cerurile câte sânt,

2 Petru 3:10

Să știți că ziua Domnului, Este asemeni hoțului, Cari vine pe nepregătite. În acea zi, vor fi topite De o căldură-ngrozitoare – De-o arșiță dogoritoare – Acele trupuri care sânt Cerești; acest întreg pământ – Cu tot ce e pe el aflat – Va arde-n focul ațâțat. Și cerurile-au să dispară: Cu troznet mare, au să piară.

Revelația 20:11

Apoi, un scaun de domnie, Mi-a apărut, în față, mie, Și Cel care ședea pe el; Fusese alb jilțul acel. Pământ și ceruri, am văzut, Că loc, atunci, n-au mai avut, În fața Lui, și au fugit.

1 Samuel 2:8

Din pulbere – de-i e pe plac – El îl ridică, pe sărac. Pe cel ce e lipsit apoi, El îl înalță din gunoi, Să-l pună-alături de cei cari Se-arată precum că sunt mari, Și-i dă un scaun de domnie – De slavă plin – ca să îi fie Drept moștenire minunată; Căci ai pământului stâlpi – iată – Sunt numai ai lui Dumnezeu, Iar lumea stă, pe ei, mereu.