Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Iov 24:4 - Biblia în versuri 2014

4 Pe cei lipsiți, îi îmbrâncesc Din drumul lor și îi silesc Pe-ai țării bieți nenorociți Să se ascundă. Îngroziți,

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

4 Îmbrâncesc de pe cale pe cei nevoiași și silesc pe toți săracii țării să se ascundă.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

4 Împing de pe drum pe cei săraci și obligă pe toți cei care au nevoi materiale din țară să se ascundă.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

4 Îi abat pe cei nevoiași de pe cale și pe cei umili ai țării îi fac să se ascundă împreună.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

4 îmbrâncesc din drum pe cei lipsiți, silesc pe toți nenorociții din țară să se ascundă.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

4 abat pe cei nevoiași din cale și săracii pământului se ascund.

Onani mutuwo Koperani




Iov 24:4
22 Mawu Ofanana  

Iată, zorii s-au revărsat, Iar ucigașul s-a trezit. Pe cel sărac, pe cel lipsit Îl va ucide; va ședea Până când noaptea va cădea, Ca de-ntuneric protejat, Să se apuce de furat.


Pe cel sărac îl ajutam, Iar pe orfan îl sprijineam.


Sărmanilor și cercetată A omului străin pricină, Era mereu. Pentru-a sa vină,


Nu-l plângeam eu, pe necăjit? Milă, n-aveam de cel lipsit?


Dacă n-am dat pomană eu Săracilor care-mi cereau, Din vina mea de se topeau – În lacrimi – ochii văduvei, Și dacă singur – fără cei


Că un sărman nenorocit De-mbrăcăminte e lipsit Și-nvelitoare nu i-am dat


Pentru că nu și-a amintit De îndurări, și-a prigonit Pe-acela care se vădea Că în necazuri se găsea Până-ntratât că a voit Să îl omoare, negreșit, Pe cel cu inima zdrobită Și de-ntristare înrobită!


Ferice e de-acela care Grija săracilor o are! Dacă necazul îl lovește, Domnul mereu îl izbăvește.


Când pe sărac îl asuprești, Pe Ziditor Îl înjosești; Când ești milos cu cel lipsit, Pe Dumnezeu tu L-ai cinstit.


De cineva îl asuprește Pe cel sărac când își dorește Ca avuția să-și sporească, Acela o să sărăcească, Căci va plăti, neîncetat, Unuia care-i mai bogat.


Neprihăniții biruiesc Și mare slavă dobândesc; Dar când cei răi sunt înălțați, Toți se ascund, înspăimântați.


Când cei răi fi-vor înălțați, Fugi-vor toți, înspăimântați; Când pier, domnia își sfârșesc Și-atunci cei buni se înmulțesc.


Sunt oameni care-au fost lăsați Să-nghită pe nenorocit: În loc de dinți, ei au primit Săbii puternic ascuțite, Iar drept măsele, au cuțite.


Și-n dauna săracilor, Răpind astfel dreptul pe care Sărmanul Meu popor îl are, Făcând orfanii să le cadă Și văduvele-apoi, drept pradă!


Îl asuprește pe lipsit Și pe cel ce-i nenorocit; Răpește și nu dă apoi, Zălogul cel luat, ‘napoi; Spre idoli, ochii și-i rotește Și urâciuni doar săvârșește;


Apoi, cât despre tatăl său – Care-a făcut ce este rău, Care a fost asupritor Cu ceilalți oameni din popor, Și de la alții a răpit – Are să piară, negreșit, Din mijlocul poporului, Pentru nelegiuirea lui!”


Poporul s-a ticăloșit Căci se dedă la silnicie. Astfel ajuns-a să se ție Doar de furat; se repezește, Pe cel sărac și-l asuprește. Străinul, între ei aflat, E în picioare-apoi, călcat, Chiar de se vede, negreșit, Că omul e nedreptățit!


Iată ce rele, ei mai fac: Țărână, ar dori să vadă, Peste sărmani, cum o să cadă. Calcă-n picioare – negreșit – Dreptul celui nenorocit. Atât fiul, cât și-al său tată Se duc chiar la aceeași fată, Ca prin purtarea nebunească, Numele-Mi sfânt să-L pângărească.


„Juncane din Basan, luați Seama acum și ascultați – Pe muntele Samariei – Acest cuvânt, căci pe toți cei Ce sunt săraci îi asupriți, Pe cei în lipsă îi zdrobiți, Iar soților voști’ le-ați cerut Și-ați zis: „Dați-ne de băut!”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa