Iov 24:13 - Biblia în versuri 2014

¹³ Aceste mișelii. Mulți sânt Vrăjmași luminii – ale ei Cărări nu le-au știut acei, Și-atunci, pe ele, n-au călcat.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹³ Sunt alții care se răzvrătesc împotriva luminii, care nu cunosc căile ei și nu rămân pe cărările ei.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹³ Sunt alții care se răscoală împotriva luminii. Ei nu îi cunosc potecile și nu rămân pe drumurile ei.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹³ Alții sunt rebeli față de lumină, nu recunosc căile sale și nu se întorc pe cărările sale.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹³ Alții sunt vrăjmași ai luminii, nu cunosc căile ei, nu umblă pe cărările ei.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹³ Alții sunt vrăjmașii luminii, nu cunosc căile ei și nu rămân pe cărările ei.

Iov 24:13 Mawu Ofanana

1 Regi 3:20

Ea s-a trezit și a văzut Ce grozăvie a făcut. Cam jumătate se vădea Noaptea, când se trezise ea. Ușor, atuncea, mi-a luat Pruncul, care era culcat La al meu sân. Apoi l-a dus, La ea, în pat, și mi l-a pus Pe fiul ei, alăturea. În urmă, s-a culcat și ea.

Iov 24:12

Vaierul celor care mor Și strigătul răniților Răsună în cetăți, mereu… Și totuși, iată, Dumnezeu Nu ia în seamă, pe pământ,

Iov 24:14

Iată, zorii s-au revărsat, Iar ucigașul s-a trezit. Pe cel sărac, pe cel lipsit Îl va ucide; va ședea Până când noaptea va cădea, Ca de-ntuneric protejat, Să se apuce de furat.

Iov 24:16

Cu toții, noaptea, case sparg – Căci noaptea se simt la loc larg – Însă când zorii au să vină, Se-ascund, pentru că de lumină

Iov 38:13

Pământul ca să îl apuce De capete și scuturându-l, Cei răi să-și capete mormântul,

Iov 38:15

Știi căci cel rău va căpăta Ce merită, fiind lipsit De-a lor lumină, și zdrobit Îi va fi brațul? Ai pătruns

Iov 5:14

Pe toți acești, El i-a învins: În miezul zilei, i-a împins În beznă, unde i-a lăsat Să bâjbâie, neîncetat, Conduși de-amăgitoare șoapte, De parcă-ar fi în miez de noapte.

Proverbe 4:19

Bezna e calea celor răi, Și pe-ale lor ascunse căi, Ei nu simt când se poticnesc.

Ioan 12:35

Iisus a zis, la rândul Lui: „Puțină vreme-aveți lumină. Umblați în ea, ca să nu vină Bezna, să vă cuprindă-apoi; Dacă, în beznă, umblați voi, Nu știți încotro vă-ndreptați.

Ioan 12:40

„Sunt orbi, inima le-a-mpietrit, Ca ochii lor să nu mai vadă, Să nu-nțeleagă, să nu creadă, Să nu se-ntoarcă înapoi – La Domnul – să-i vindec apoi.”

Ioan 15:6

Cel cari, din Mine, a plecat, Afară fi-va aruncat, Ca o mlădiță oarecare, Bună de foc, neroditoare. Aste mlădițes-s adunate Și pradă focului sunt date.

Ioan 8:31

Iisus, atunci când a văzut, Chiar și Iudei, că L-au crezut, A zis, referitor la ei: „Voi fi-veți ucenicii Mei, Doar dacă, în cuvântul Meu, O să rămâneți, tot mereu.

Ioan 8:44

Nu Dumnezeu vă este Tată, Ci diavolul, pentru că, iată, Că voi, cu toții, vă siliți, Ca poftele, să-i împliniți. El, ucigaș, s-a arătat, De la-nceput și nu a stat În adevăr, fiindcă-n el Nu este adevăr, defel. Întotdeauna, când mințește, Din ale sale doar, vorbește. În acest fel, ni se arată Că este al minciunii tată.

Romani 1:32

Cu toate că ei știu prea bine Că plata ce li se cuvine – Cum hotărât-a Dumnezeu – E moartea, totuși, tot mereu, Astfel de lucruri, săvârșesc. Ba mai mult: buni, ei îi găsesc – Vădindu-se pe al lor plac – Pe toți acei care le fac.”

Iacov 4:17

De-aceea spun, că orișicine Știe precum să facă bine – Dar nu va face – negreșit, Acela a păcătuit.”

1 Ioan 2:19

Ei, dintre noi, s-au ridicat, Însă, precum s-au arătat, Nu sunt de-ai noștri. De erau, Cu noi și-acuma se aflau. Dar iată că ne-au părăsit. Din rândul nostru au ieșit Ca să se vadă mai apoi, Cum că nu toți sunt dintre noi.

Iuda 1:6

În lanțuri veșnice-a ținut, Pe îngerii ce s-au vădit Că locul și l-au părăsit Și-n stare, n-au putut să fie, Ca să se țină-n vrednicie. Acum, înlănțuiți sunt, iată, Și-așteaptă marea judecată.