Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Iov 24:12 - Biblia în versuri 2014

12 Vaierul celor care mor Și strigătul răniților Răsună în cetăți, mereu… Și totuși, iată, Dumnezeu Nu ia în seamă, pe pământ,

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

12 Bărbații din cetate gem și sufletele celor înjunghiați strigă după ajutor, dar Dumnezeu nu ia seama la nenorocire.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

12 Din oraș se aud gemete de moarte; și sufletele celor răniți strigă după ajutor… Totuși, Dumnezeu nu condamnă pe nimeni!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

12 Oamenii din cetate gem și sufletul celor străpunși strigă după ajutor, dar Dumnezeu nu ia în seamă rugăciunea.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

12 în cetăți se aud vaietele celor ce mor, sufletul celor răniți strigă… Și Dumnezeu nu ia seama la aceste mișelii!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

12 Gem oamenii din cetăți și sufletul celor răniți strigă: și Dumnezeu nu o privește ca nebunie.

Onani mutuwo Koperani




Iov 24:12
23 Mawu Ofanana  

„Cain! Ce-ai făcut cu frate’tău, De sângele trupului său Strigă la Mine din pământ? De ce nu scoți nici un cuvânt?!


La cel nelegiuit slujesc, Și-n ale lui grădini trudesc: Fac untdelemn și calcă-n teascuri, Cosesc și curăță de vreascuri Câmpia, dar ale lor cete, Într-una, suferă de sete.


Aceste mișelii. Mulți sânt Vrăjmași luminii – ale ei Cărări nu le-au știut acei, Și-atunci, pe ele, n-au călcat.


O, dacă biciul ar putea, De-ndată, moartea, să îți dea!… De felul cum e încercat Omul care-i nevinovat,


El râde; iar pământul Său E dat pe mâna celui rău, E dat celui nelegiuit. Tot Domnul a acoperit Ochii judecătorilor!


De ce, cel rău – pe Dumnezeu – Să Îl hulească tot mereu? De ce-i îngădui răului, Să creadă în inima lui Că Tu, Doamne, nu pedepsești?


Iată că sunt nenorocit, De lipsuri grele încolțit. Inima mea a fost lovită Și-n piept îmi zace-acum zdrobită.


„Iată, pe cei nenorociți, Văzutu-i-am din cerul Meu, Cât au ajuns de asupriți, Și cum săracii gem mereu. De-aceea Mă ridic, îndată” – Domnul a zis – „iar Eu voiesc, Pe toți obijduiții – iată – Acuma să îi mântuiesc!”


Asta faci tu, pe a ta cale. Cu toate că Eu am tăcut, Știu tot ceea ce ai făcut. Iată că ți-ai închipuit Că sunt cu tine, negreșit. Am să te mustru, iar apoi, Sub ai tăi ochi Eu pune-voi Toate pe câte le-ai făcut, Crezând că Eu nu te-am văzut!


Pentru că ei prigonesc – iată – Pe cel ce-a fost lovit de Tine Și au găsit că este bine Să povestească tuturor, De suferințele celor Care de Tine-au fost răniți.


Căci haina-i e învelitoare, Pentru-al său trup, iar alta n-are. Cu ce se va culca? Vezi bine, Că dacă va striga la Mine, Ca să Îmi ceară ajutor, Aud, căci sunt îndurător.”


Apoi, privit-am cu-ntristare La asuprirea de sub soare; Și iată, toți cei apăsați Sunt cu obraji-nlăcrimați. Nimeni, pe oamenii acei, Nu-i mângâie. Lăsați sunt ei, Pradă asupritorilor, Supuși ai silniciei lor.


Acuma, ce voi face Eu, Când văd că tot poporul Meu A fost luat și, pot să zic Cum că luate e pe nimic? Asupritorii lui, văd bine Că Mă batjocoresc pe Mine Și plini apoi, de veselie, Scot chiote de bucurie. În fiecare zi, mereu, Batjocoresc Numele Meu.


„Ești prea drept Doamne, văd eu bine Și nu pot să mă cert cu Tine. Dar totuși, am găsit cu cale, Să Te întreb despre-ale Tale Orânduieli. Cum propășesc Cei răi și-n pace viețuiesc


Mișeii? Știu că i-ai sădit, În rădăcini s-au întărit Și astfel cresc oameni-acei, Fără ca să dea vreun rod ei. Ce-i drept, aproape Te-ai ținut De gura lor, dar am văzut Cât de departe Te vădești De ale lor inimi că ești.


Prin vorbele spuse de voi, Pe Domnu-l obosiți apoi Și-n urmă mai și cutezați, Nepăsători, să întrebați: „Oare, cu ce L-am obosit?” Iată răspunsul potrivit: „Prin faptul că ați zis: „Oricine Va face rău, e primit bine Și-i bun în fața Domnului, Căci el este plăcerea Lui!” Prin faptul că ați cuvântat Și-ați îndrăznit de-ați întrebat: „Unde e Cel care, mereu, E al dreptății Dumnezeu?”


Pe cei trufași, îi fericim. Iată, la cei răi, precum știm, Le merge bine, tot mereu. Ei ispitesc pe Dumnezeu Și totuși, scapă ne-ncetat!”


Vă-ndemn, să credeți, fiecare, Că-ndelungata Lui răbdare E mântuire, precum spune – După a lui înțelepciune – Fratele Pavel, cari v-a scris.


Toți dumnezeii ce-i aveau, I-au scos afară și cătau Ca să-I slujească Domnului. Văzând chinul poporului, Domnul s-a îndurat de el Și S-a întors la Israel.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa