Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Iov 24:1 - Biblia în versuri 2014

1 „De ce, timpul de judecată Nu e păzit și nu-i lăsată Putința celor care-L știu Pe Dumnezeul nostru viu, Să-I vadă zilele sortite Pentru pedepsele rostite?

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

1 De ce nu hotărăște Cel Atotputernic vremuri pentru judecată? De ce așteaptă în zadar astfel de zile cei ce Îl cunosc?

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 De ce nu decide Cel Omnipotent termene pentru judecată? De ce așteaptă degeaba acele zile toți aceia care Îl cunosc?

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 De ce nu sunt ascunse timpurile de Cel Atotputernic și cei care-l cunosc de ce nu văd zilele sale?

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 Pentru ce nu păzește Cel Atotputernic vremurile de judecată și de ce nu văd cei ce-L cunosc zilele Lui de pedeapsă?

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

1 Pentru ce nu sunt strânse vremurile la Cel Atotputernic? Și pentru ce nu văd zilele lui cei ce‐l cunosc?

Onani mutuwo Koperani




Iov 24:1
29 Mawu Ofanana  

Domnul S-a întrebat, zicând: „Oare să-ascund ce am de gând, De Avraam? E bine oare?


Iată, doar șapte zile sânt Și vor cădea ploi, pe pământ, Potop. În patruzeci de zile Și nopți, prin clipe dificile, Terra va trece, căci dezleg Al ploii sac și am să șterg, Sub cerul de pe-al Meu pământ, Toate făpturile ce sânt Făcute din a Mea voință – Le trec, prin ape-n neființă!”


„Omul cel rău e-nspăimântat; Anii ce-i are de trăit Sunt, pentru cel nelegiuit,


În mâna Ta e a mea soartă. De grijă – Doamne – Tu îmi poartă. De-ai mei vrăjmași și de cei care Mă prigonesc fără-ncetare, Scapă-mă Doamne, nu mai sta!


Ia seama și pe mai departe Și bunătatea Ți-o împarte Peste acei care, mereu, Te știu că Tu ești Dumnezeu. Dreptate-i fă, necontenit, Celui ce e neprihănit!


Toți oamenii din astă lume Care cunosc al Tău Sfânt Nume, Se-ncred în Tine, căci Tu ești Cel care nu îi părăsești Pe cei care Te-au căutat Și pe-a Ta cale au umblat!


Atunci, în mine am zis eu: „Are să facă Dumnezeu O judecată și-i adună Pe buni, pe răi – toți împreună – Pentru că El a sorocit Un timp ce este potrivit Oricărui lucru – vreme-n care Răsplată, orice faptă-și are.”


Atunci se va fi arătat Cum că Domnul oștirilor E împotriva tuturor Celor cari mândri se vădesc Sau cari trufași se dovedesc; E împotriva celor care Doresc, mereu, doar înălțare. Aceștia fi-vor înfruntați Și vor ajunge-a fi plecați.


Cel cari mai mic are să fie În număr, va ajunge-o mie, Iar cel ce-nsemnătate n-are Va fi un neam puternic, mare. Eu, Domnul, am să Mă-ngrijesc, Pe toate să le împlinesc, Mereu, de-a lungul vremilor Când va sosi și timpul lor.”


Aceasta-i ziua Domnului! Aceasta e ziua Celui Care e Domnul tuturor Și Dumnezeu al oștilor. Este o zi de răzbunare, Pentru că este vremea-n care El se răzbună pe cei răi Ce se vădesc vrăjmași ai Săi. Carne mănâncă sabia Și sânge, din belșug, bea ea. Bea sângele vrăjmașilor, Pentru că Domnul oștilor Are a face judecată Țării în miazănoapte-aflată, La apa Eufratului, Pe malurile râului. Este o zi deosebită, De judecată rânduită.


El schimbă vremi și-asemenea Și-mprejurări, după cum vrea. El îi răstoarnă pe-mpărați, Căci tot de El sunt ridicați. El este-Acela care pune, În înțelepți, înțelepciune. Cei pricepuți, și ei – la fel – Pricepere au de la El!


Aproape-i ziua Domnului, Pentru ale pământului Popoare. Precum ai știut La alții să le fi făcut, În vremea ce are să vie, La fel ți se va face ție. Faptele tale, negreșit, Asupra ta vor fi venit.


„Tăcere-n fața Domnului! Căci e aproape ziua Lui, În care jertfe-a pregătit Și-ospețele Și le-a sfințit.


Mai înainte ca să vie Potopul, toți mâncau și beau, Se măritau și se-nsurau; Noe-n corabie-a urcat,


Și ce-i veșnica viață? Iată: Este-a Te ști pe Tine, Tată, Precum și pe Hristos Iisus, Cari, la porunca Ta, S-a dus,


Le-a zis: „Curioși, să nu mai fiți, Căci voi nu trebuie să știți Nici vremuri, nici soroace. Toate, De Tatăl Meu, au fost păstrate, Sub stăpânirea Sa. Ci voi,


Făcut-a dar, în așa fel, Încât toți oameni-au ieșit Din unul, și au locuit Pământul tot; le-a așezat Vremuri anume, și le-a dat Hotare, locuinței lor,


Dar, cu-mpietrirea arătată – În a ta inimă-adunată – Ai să-ți aduni tu, bunăoară, Neîncetat, doar o comoară, Ce este plină de mânie, Pentru-acea zi ce va să vie, În care fi-va arătată Adevărata judecată, Pe care-o face Dumnezeu,


„Cât despre vremuri de apoi Și de soroace, n-aveți voi, Nevoie, ca să vi se scrie.


„Dar Duhul spune lămurit, Că-n vremurile de sfârșit, Unii se lasă de credință Și vor găsi de cuviință Să se lipească, cu ardoare, De Duhurile-nșelătoare, De-nvățătura dracilor, Urmând, astfel, cărarea lor;


Prin voia fericitului Precum și a singurului Stăpânitor și împărat, Cari mai presus este aflat De orișice împărăție Și-asemeni, de orice domnie, Căci e-mpăratul tuturor, Precum și Domn al Domnilor,


Ei, lacomi, se vor arăta Și ne-ncetat, vor căuta, Prin cuvântări înșelătoare, Să dobândească fiecare, O plată bună mai apoi, Pe cari, s-o scoată, de la voi. Osânda, însă, îi urmează – Pierzarea lor nu dormitează.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa