Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Iov 23:10 - Biblia în versuri 2014

10 El știe calea ce-am urmat: Mă-ncerce! Voi ieși curat,

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

10 Dar El știe calea pe care o urmez; când mă va încerca, voi ieși ca aurul.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

10 Dar El știe pe ce drum merg. Când mă va încerca, voi fi (curat) ca aurul.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

10 Căci el știe calea mea; dacă m-ar încerca, aș ieși ca aurul.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

10 Dar El știe ce cale am urmat și, dacă m-ar încerca, aș ieși curat ca aurul.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

10 Dar el cunoaște calea mea; după ce mă va încerca, voi ieși ca aurul.

Onani mutuwo Koperani




Iov 23:10
32 Mawu Ofanana  

Eu îl cunosc. Știu ce-o să fie: În vremea care va să vie, El are ca să poruncească Neamului său, ca să păzească, Mereu, doar calea Domnului, Făcând după porunca Lui, Ca Domnul – precum i-a promis – Să împlinească tot ce-a zis.”


Căci am păzit căile Lui Și-astfel, în fața Domnului, Am fost găsit nevinovat.


„Doamne, să-Ți amintești de mine, Căci eu am stat, mereu, cu Tine. Eu am pășit pe a Ta cale, Umblând ‘naintea Feței Tale. Credincioșie-am arătat, Iar cugetul mi-a fost curat. Neîncetat – cum ai văzut – Doar lucruri bune am făcut!” Când rugăciunea și-a sfârșit, Să plângă-amarnic, s-a pornit.


Și știi că sunt nevinovat Și că nu pot să fiu scăpat Din a Ta mână. Bine știu


Numai un om neprihănit, Să Îi vorbească a-ndrăznit; Știu bine că voi fi iertat.


De-n miazănoapte are treabă, Nu-L pot vedea. Dacă în grabă, În miazăzi se va ascunde, Până la El nu pot pătrunde.


N-a cunoscut, El, Dumnezeu, Cărările pasului meu? Și oare nu mi-a numărat Toți pașii care i-am călcat?


Mă cântărească Dumnezeu – Căci asta vreau să Îl rog eu – În cumpăna acelor care Neprihăniți sunt! Atunci are Să vadă-a mea neprihănire.


„Eu sunt curat și-am fost, mereu, Neprihănit. Nu este-n mine Fărădelege – știți prea bine!


Nedrepți, vă rog, ca să nu fiți! Vă-ntoarceți și mărturisiți Cum că eu sunt nevinovat!


Să-l cercetezi în chip și fel, În fiecare dimineață Și-n toate clipele din viață Să îl încerci?! Vreau să-mi vorbești!


Calea celor fără pată, O cunoaște Domnul Sfânt. Cei răi, însă, au drept plată, Calea largă, spre mormânt.


Domnul, pe cel neprihănit, Îl va-ncerca, necontenit. Însă urăște Duhul Său – Întotdeauna – pe cel rău Cari silnicia o iubește.


Doamne, dacă vei căuta La mine și-mi vei cerceta Inima noaptea, vei vedea Că nu găsești nimic în ea. Încearcă-mi-o cu-a Ta măsură, Să vezi că tot ce am în gură – Adică ceea ce vorbesc – E numai ceea ce gândesc.


Domnul ne-a încercat, pe noi, Căci prin cuptor de foc, apoi, Ca pe argint, El ne-a trecut.


Ah! Răutatea, o oprește! Pe cei răi nu-i lăsa să stea, Ci Tu Doamne, îl întărește Pe cel care-i neprihănit. Căci Tu doar ești Acela care, Rărunchi și inimi ai citit. O Domnul meu, Cel drept și mare!


Tava, argintul, limpezește; Cuptorul, aur, lămurește; Dar Cel ce-ncearcă, tot mereu Inima, este Dumnezeu.


Doamne, Tu mă cunoști, mă vezi Și, inima, mi-o cercetezi. Astfel Tu Doamne știi prea bine Că a mea inimă-i cu Tine. De-aceea, eu Te rog apoi, Să-i iei asemeni unor oi Ce trebuie-a fi adunate Spre a fi duse și tăiate. Vreau, pentru ziua de măcel, Să-i pregătești Doamne, astfel!


Astă treime, la un loc O strâng și-o curățesc prin foc, Asemenea aurului, Precum și a argintului. Ea va chema Numele Meu Și-o să asculte ce spun Eu. Eu le voi zice, tuturor: „Acesta e al Meu popor!”, Iar ei vor zice, tot mereu, „Domnul ne este Dumnezeu!”


Apoi, a treia oară-i puse, Lui Petru-aceeași întrebare: „Îmi spune, Mă iubești tu, oare, Fiu al lui Iona?” „Domnul Meu, Tu știi, ce mult, Te iubesc eu!” – Răspunse Petru – întristat, Căci, de trei ori, l-a întrebat Dacă-L iubește – iar, Iisus, „Să Îmi paști oile!” – i-a spus.


Dacă lucrarea se arată, Arsă de foc, omul acel, Pierde răsplata și-apoi, el Are să fie mântuit, Ca și prin foc, într-un sfârșit.”


Să v-amintiți, neîncetat, De drumul pe cari l-ați urmat, Cum Domnul v-a călăuzit Când prin pustiu ați rătăcit Ani patruzeci, cum v-a-ncercat, Cum v-a smerit, cum a cătat Ca să cunoască-a voastră fire Și-a inimii voastre pornire, Să vadă dacă reușiți, Poruncile-I, să le păziți.


Dar totuși, temelia tare, Pe care Dumnezeu o are, Nezguduită se arată, Purtând astă pecete dreaptă: „Domnu-i cunoaște pe ai Lui”, Și-apoi, „Numele Domnului, Dacă-I, de cineva, rostit, Omul acela, negreșit, Departe, trebuie să știe, De făr’delegi, ca să se ție!”


Avram, tot prin credința lui, Jertfă-i aduse Domnului, Chiar pe Isaac, când Cel de Sus, La o-ncercare, l-a supus. El a primit, cu bucurie, Făgăduința c-o să fie Tată și-apoi, a trebuit – Pe singurul său fiu, primit – Drept jertfă, Domnului, să-l dea!


Ferice-i zic celui ce poate Ca să învingă, întru toate, Ispita ce l-a pârjolit, Căci după ce va fi găsit Că este bun, el dobândește Cununa ce-o făgăduiește Al nostru Domn, necontenit, Pentru toți cei ce L-au iubit. Cununa vieții este ea, Iar Dumnezeu o să vi-o dea.


Pentru ca astă încercare, Pentru credința voastră – care, Mai scumpă este la vedere, Decât e aurul ce piere Și totuși este cercetat Prin foc, pentru a fi curat – Să vă aducă, drept urmare, Laudă, slavă, cinste mare, Când se va arăta apoi, Iisus Hristos, pe care, voi –


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa