Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Iov 21:22 - Biblia în versuri 2014

22 Acum însă, vă întreb eu: Îl învățăm, pe Dumnezeu? Vă rog, luați bine aminte! Îl învățăm noi, oare, minte, Pe Cel cari, duhuri, stăpânește Și peste ceruri cârmuiește?

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

22 Îl va învăța cineva pe Dumnezeu cunoștința, pe El, Cel Care judecă pe cei înălțați?

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

22 Îl va învăța cineva pe Dumnezeu ce ar trebui cunoscut – tocmai pe El, Cel care judecă pe cei care stau în funcții importante?

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

22 Oare pe Dumnezeu îl vom învăța cunoașterea, el care îi judecă pe cei care se înalță?

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

22 Oare pe Dumnezeu Îl vom învăța minte, pe El, care cârmuiește duhurile cerești?

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

22 Va învăța cineva pe Dumnezeu cunoștință când judecă el pe cei ce sunt sus?

Onani mutuwo Koperani




Iov 21:22
23 Mawu Ofanana  

Iar dacă Domnul nu se-ncrede În sfinții Săi, și dacă vede Necurăția cerului,


Căci ce îi pasă omului Cel rău, ce-o fi de casa lui, Când anii i s-au împlinit Și-apoi, pe veci, a adormit?


Unde e Domnul care știe, Învățătură, să ne dea, Mai multă decât pot avea Toate-ale lumii dobitoace, Și care să ne poată face Mai pricepuți în lumea Lui, Decât pasărea cerului?”


Cât e de mare, nu-ți pot spune, Domnul, nici ce putere are. Cine-ar putea să-nvețe, oare, Pe-alții, cum îi învață El?


Și cine, oare, e acel Cari Îi va cere socoteală, Pentru-a Lui cale? Îndrăzneală, Să-I spună „Faci rău!”, cineva, Gândești că, va avea, cândva?


Încinge-ți dar, mijlocul, iute, Ca un viteaz, iar apoi stai Să te întreb și tu să-Mi dai


Când Dumnezeu află pricină La îngeri – căci și ei greșesc? Dacă în cei care-L slujesc, Nu se încrede Dumnezeu – Găsindu-le greșeli, mereu –


„Acuma ești încredințat Iov, tu acel care-ndrăznești În contra Mea ca să vorbești? Tu cari pe Domnul L-ai mustrat, Mai ai cumva răspuns de dat?!”


În adunarea Lui, mereu, Șade al nostru Dumnezeu, Căci El este judecător, În rândul dumnezeilor.


Când cel sărac e jefuit În țară și năpăstuit E chiar în al dreptății nume, Să nu te miri! Așa-i în lume! Peste acela ce e mare, Veghează altul, mult mai tare, Iar peste toți este mereu – În ceruri – Domnul Dumnezeu.


„Vai, este de acela care, Purtări nesăbuite, are, Căci deși este muritor, Se ceartă cu-al său Făcător! – Un ciob, din multele ce sânt Pe fața-ntregului pământ! – Dar, să îi spună, îndrăznește Lutul, celui ce-l fățuiește, „Ce faci?”, sau zice o lucrare, Cumva, despre acela care A întocmit-o cu migală, „El n-are mâini”? Fără-ndoială,


Cine e cel care a stat, La sfatul Domnului, vreodat’, S-asculte vorba Domnului? Și cine, la cuvântul Lui, Urechile și le-a plecat? Cine l-a auzit, vreodat’?


Într-adevăr: „cine-a știut, Sau cine oare-a cunoscut, Vreodată, gândul Domnului? Sau cine-a fost sfetnicul Lui?


Căci „Cine-a știut gândul Lui – Gândul ascuns, al Domnului – Spre a putea fi în măsură, Ca să Îi dea învățătură?” Dar gândul lui Hristos Iisus, Acum, în noi se află pus.”


Nu știți că-i veți judeca voi, Chiar și pe îngeri, mai apoi? Și-atunci, vă-ntreb, dragii mei frați: Oare, nu o să judecați Și lucrurile mici, pe care, Viața, de pe pământ, le are?


Căci Dumnezeu nu i-a cruțat Pe îngeri, ci i-a aruncat, Pe cei care-au păcătuit, Jos, în Adânc. I-a pedepsit Chiar și pe ei, căci sunt legați, Cu lanțuri, stând înconjurați De întuneric, la păstrare, Până veni-va vremea-n care, El o să facă judecată.


În lanțuri veșnice-a ținut, Pe îngerii ce s-au vădit Că locul și l-au părăsit Și-n stare, n-au putut să fie, Ca să se țină-n vrednicie. Acum, înlănțuiți sunt, iată, Și-așteaptă marea judecată.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa