Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Iov 21:18 - Biblia în versuri 2014

18 Făcându-i pai, luat de vânt, Și pleavă, de vârtej, purtată.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

18 Sunt ei ca paiul luat de vânt și ca pleava spulberată de vijelie?

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

18 Oare sunt aceia ca paiul înaintea vântului și ca pleava luată de furtună?

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

18 Ei vor fi ca paiele în fața vântului, ca pleava purtată de furtună.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

18 să fie ca paiul luat de vânt, ca pleava luată de vârtej?

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

18 și ei sunt ca miriștea în fața vântului și ca pleava spulberată de furtună?

Onani mutuwo Koperani




Iov 21:18
20 Mawu Ofanana  

Lovești frunza dusă de vânt? Un pai uscat Tu urmărești?


Cel care nu este cruțat, De pe pământ fiind luat ‘Naintea vremii – și-a ținut Atât cât, apă, a avut Pârâul, de pământ sorbit?


De vântul răsăritului E smuls din locuința lui.


Altă soartă-au pe pământ: Sunt ca pleava ce-a fost strânsă Și-apoi risipită-n vânt.


Acei care-mpotivă-mi sânt, Să fie ca și pleava-n vânt Și îngerul lui Dumnezeu Să îi gonească tot mereu!


Ca praful fă-i, Doamne, să fie, Ca paiul dus de vijelie,


Ca focul care se-ntețește Și cari pădurea mistuiește, Ca flacăra care se-ntinde Și care munții îi cuprinde!


Mărimea măreției Tale, Îi spulberă din a Ta cale, Pe toți cei cari vrăjmași Îți sânt, Când îi trântești Tu, la pământ. Mânia-Ți se dezlănțuiește Și-ndată, ea îi mistuiește, Ca pe o trestie uscată.


Cum trece un vârtej, la fel Peri-va și cel rău; dar cel Neprihănit stă în picioare, Căci temelii veșnice are.


Iată, sunt multe neamuri cari Mugesc ca niște ape mari… Când sunt de Dumnezeu mustrate, Departe fug, înspăimântate. Luate zgomotele sânt, Cum de suflarea unui vânt E pleava de pe munți purtată, Sau cum țărâna-i spulberată De un vârtej de vânt stârnit.


Vrăjmașii care te înfruntă, Vor fi ca pulberea măruntă. Asupritorii au să-ți fie, Precum e pleava pe câmpie, Purtată-n zbor peste pământ, De adierea unui vânt.”


De-abia au fost ei semănați, Abia de-s înrădăcinați, Căci la suflarea Domnului, Se uscă, iar vârtejul Lui Îi spulberă de pe pământ, Ca paiele duse de vânt.


De-aceea, cum e mistuită – De foc – miriștea și-nghițită – De flacără – iarba uscată, Și rădăcina lor se-arată Asemeni putregaiului. Nu ajung vremea rodului, Căci ale lor flori duse sânt, Precum țărâna e, de vânt, Pentru că au nesocotit Cuvântul care-a fost rostit De al oștirii Dumnezeu Și L-au disprețuit mereu, Pe Domnul Dumnezeul Cel Cari Sfânt îi e, lui Israel.


Tocmai de-aceea, Eu voiesc, Acuma, să îi risipesc. Astfel, ca pleava au să fie, Dusă de vântul din pustie.


De-aceea, fi-va a lor viață, Ca norul cel de dimineață, Ca roua care e zvântată, Ca pleava cea de vânt purtată, Ca fumul care a ieșit Din horn și-apoi s-a risipit.


Precum mănunchiul spinilor – Așa vor fi de încâlciți. Când vor fi beți, vor fi-nghițiți De foc, precum este mâncată Miriștea care e uscată.


Peste pământ, privirea-I zboară Și doar din ochi El îl măsoară. Popoarele pământului Tremură înaintea Lui. Sunt sfărâmați veșnicii munți, Iar ale dealurilor frunți Se pleacă-n fața Domnului. Cărările pașilor Lui, Veșnice-a fi se dovedesc.


În a Lui arie, e gata. În mână, își are lopata. Va curăța ogorul, iar Grâu-l va strânge în grânar, În timp ce pleava adunată, În flăcări fi-va aruncată.”


Când cineva are să vie Și, pe această temelie, Argint sau aur, o s-așeze, Ori pietre scumpe-o să dureze, Sau lemn și fân o să zidească, Ori trestii doar o să clădească,


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa