Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Iov 20:22 - Biblia în versuri 2014

22 Când se va crede mai bogat, Atunci va fi mai strâmtorat; Cei ticăloși au să se-adune Și-n contra lui, toți se vor pune.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

22 În mijlocul belșugului va fi în necaz; toată puterea nenorocirii se va năpusti asupra lui.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

22 În mijlocul abundenței, va fi în necaz. Dezastrul va veni cu toată forța împotriva lui.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

22 În plinătatea abundenței sale, va fi strâmtorat și toate mâinile celui care suferă vor veni peste el.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

22 În mijlocul belșugului va fi în nevoie; mâna tuturor ticăloșilor se va ridica asupra lui.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

22 Va fi lipsit în plină îndestulare și mâna fiecăruia care este în nevoie va veni peste el.

Onani mutuwo Koperani




Iov 20:22
13 Mawu Ofanana  

Iar Dumnezeu a repezit Asupra lui, cete-narmate Cari, din Haldei, erau formate, Din Sirieni și Amoniți Și-asemenea, din Moabiți. Cetele-acelea au căzut Pe Ioiachim și l-au bătut, Să se-mplinească, negreșit, Cuvântul Domnului, rostit Prin gurile prorocilor,


Când niște Sabeeni veniră, Fără de veste. Îi loviră Pe slujitori și ți-au luat Avutul tot. Eu am scăpat, Și într-un suflet am fugit, De totul ți-am istorisit!”


Pe când încă mai vorbeau ei, Altul veni: „Niște Haldei – Trei cete eu am numărat – Ca vulturii s-au aruncat Peste-a ta turmă de cămile, Luând apoi, bietele zile, Ale oricărui slujitor, Cu ascuțișul spadei lor. Numai eu singur am scăpat Și iată că te-am înștiințat!”


Să-și înmulțească, nu mai poate, Averea, căci nu va mai crește; Nici bogăția nu-i sporește; Ea n-are să se mai întindă, Pământ întins ca să cuprindă.


Iar Dumnezeu m-a părăsit Pe mână de nelegiuit, Supus fiind la al său plac, Încât nu știu ce să mai fac, Căci la cei răi sunt aruncat.


Ai săi pași mari vor fi strâmtați Și foarte mult îngreunați; Degeaba se împotrivește, Pentru că tot se prăbușește.


Umplut va fi pântecul lui, Doar cu mânia Domnului Ce o să cadă peste el; E săturat omul acel, Doar cu săgeți. De s-a-ntâmplat,


Unde nu te mai necăjesc Cei răi; unde se odihnesc Cei de putere părăsiți,


Ceea ce el a secerat, De cei flămânzi, este mâncat, Căci și din spini, tot i-au răpit; Cei însetați i-au înghițit Toată averea lui cea mare.


Iată că zilele îmi sânt De-un lat de mână. Pot să zic Precum că-n față-Ți, un nimic, Neînsemnata-mi viață pare, Căci omul e doar o suflare, Oricât de bine s-ar ținea Și-oricât de tare s-ar vedea. (Oprire)


Iată că Eu l-am slobozit Peste un neam nelegiuit. Peste-un popor l-am aruncat, Care – mereu – M-a mâniat, Să-l prade și să-l jefuiască, Să-l calce și să-l nimicească, Amestecând acel popor Cu glodul ulițelor lor.


Pe cât, pe sine, s-a slăvit, S-a desfătat și-a risipit, Pe-atât de mult vin să-i dați voi, Precum și tânguire-apoi! Pentru că ea și-a zis, mereu, „Șed, ca împărăteasă, eu; Nu-s văduvă și nu am știre Despre ce-nseamnă tânguire!”,


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa