Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Iov 20:18 - Biblia în versuri 2014

18 Ce-a câștigat, va da-napoi; Din ceea ce a dobândit, N-are folos, căci nevoit Va fi ca tot ce a luat, Să dea-ndărăt, ne-ntârziat. Câștigul nu l-a fericit,

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

18 El va da înapoi câștigul său și nu îl va înghiți. Nu se va bucura de câștigul afacerii sale,

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

18 Va da înapoi rezultatul muncii lui, fără să îl poată atinge; și nu se va bucura de câștigul pe care l-a realizat făcând comerț.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

18 El va da înapoi câștigul și nu-l va înghiți; de bogăția schimbului său nu se va bucura.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

18 va da înapoi ce a câștigat și nu va mai trage folos din câștig; va da înapoi tot ce a luat și nu se va mai bucura de el,

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

18 Va da înapoi ce a câștigat prin muncă și nu‐l va înghiți. Va întoarce după prețul său și nu se va bucura de el.

Onani mutuwo Koperani




Iov 20:18
25 Mawu Ofanana  

Peste-ai săi fii – ca niște câini – Săracii vin. Ale lor mâini Vor da ‘napoi ce au răpit


Ființa lui, foarte avidă De bogății, va da-napoi Tot ce-a-nghițit. Aflați dar voi Că Dumnezeu, pe-aceste toate, Din pântece, i le va scoate.


De biruință scurtă parte, Și doar de bucurii deșarte, De-o clipă, cel nelegiuit?


Le-a adunat pe toate, iar Cel care e nevinovat Cu haina lui s-a îmbrăcat Și-argintul său e folosit De către cel neprihănit.


Din pricina averii care Atât de mult mi s-a sporit –


Dacă mă bucuram când greu Era-ncercat dușmanul meu – Când se afla-n nenorocire Eu să tresalt de fericire;


Să seamăn și-altul, tot mereu, Să-mi ia roadele semănate, Să-mi fie dezrădăcinate


Hai! Dăm năvală peste ei, Și-i înghițim pe toți, de vii, Așa precum tu bine știi Că moartea doar îi mai înghite. Întregi, le vor fi mistuite Bietele trupuri, iar apoi


Comori de preț în casă are Cel înțelept; dar omul care Lipsit de minte s-a vădit, Averile și-a risipit.


„Vai de cel care se vădește Că a lui casă și-o zidește Cu nedreptate ne-ncetat Și-odăile și le-a-nălțat, Mereu, doar cu nelegiuire! Vai de cel care – rău, din fire – Cu-al său aproape-și face treaba Și-l lasă a munci degeaba, Căci nu voiește să-i dea plată!


Dar tu n-ai ochi a te uita, Căi iată că inima ta, La lăcomie s-a dedat. Verși sângele nevinovat Și știi numai să asuprești Căci silnicie folosești.


„Căci Nebucadențar – cel care În Babilon este mai mare, Pentru că este împărat – M-a nimicit și m-a mâncat. Ca un vas gol, el m-a făcut, Iar pântecul și l-a umplut Cu ce aveam mai scump. La fel Ca un balaur, a fost el, Iar după ce mi-a înghițit Tot ce-am avut, m-a izgonit.


Pe Bel, în Babilon apoi, Îl pedepsesc și smulge-voi, Din a lui gură, negreșit, Tot ceea ce a înghițit, Iar neamurile, în ăst fel, N-au să se-ngrămădească-n el! Nici zidul Babilonului – Care se află-n jurul lui – Nu va avea, atunci, scăpare, Căci nu va scăpa de surpare!


Iată, cei ce te dușmănesc Își deschid gura și vorbesc În contra ta. Scrâșnesc furioși Și fluieră victorioși, Zicând: „Iată, am biruit-o! Am izbutit de-am înghițit-o!” „Aceasta-i ziua cea pe care O așteptam, cu nerăbdare, Și iată că acum putem Ca în sfârșit să o vedem!”


Iată că vremea se-mplinește, Iar acea zi, acum, sosește! Să nu se supere cel care Aduce marfă, spre vânzare! Să nu se bucure nici cel Cari cumpăra-va de le el! Căci izbucnește-acum mânia Și se va revărsa urgia, Peste a lor mulțime mare.


„Să nu te bucuri, Israel! Să nu te veselești, defel, Precum ceilalți, căci ai curvit, Pe Domnul, când L-ai părăsit, Pentru că ai iubit o plată Ce se vădește necurată, În ale tale arii, toate, Care cu grâu sunt semănate!


Lucrul acest să-l ascultați Voi toți, cei care îl mâncați Pe cel sărac și-i prăpădiți Pe cei ce sunt nenorociți!


„Vai vouă, vă zic, Farisei! Fățarnicilor! Sunteți cei Care-ați închis, oamenilor, Intrarea-n a cerurilor Împărăție. Nu intrați Nici voi, dar nici nu îi lăsați Pe alții, ca să intre-n Ea.


Vai vouă, orbi învățători, Ce strecurați, de multe ori, Țânțarul, însă, apoi, știți, Cămila, să o înghițiți!


Logodnică, de vei avea, Altul se va culca cu ea. O casă, când ai să zidești, Nu vei putea s-o locuiești. O vie, dacă vei avea, Nu vei putea mânca din ea.


Din rodul dat de-al tău ogor, O să mănânce alt popor, Pe care nu l-ai cunoscut; Apoi întregul tău avut, De către el, va fi luat. Vei fi zdrobit și apăsat.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa