Iov 20:11 - Biblia în versuri 2014

¹¹ Cu sila. Va fi vlăguit, Iar oasele-i îmbătrânite Vor fi-n țărână-apoi, lungite.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹¹ Oasele lui, pline cândva de puterea tinereții, vor ședea cu el în țărână.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹¹ Oasele care îi erau odată pline de forța tinereții, vor sta cu el în pământ.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹¹ Oasele lui sunt pline de vigoarea tinereții și se va odihni cu el pe țărână.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹¹ Oasele lui, pline de vlaga tinereții, își vor avea culcușul cu el în țărână.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹¹ Oasele sale sunt pline de tinereța sa, dar se va odihni cu el în țărână.

Iov 20:11 Mawu Ofanana

Iov 13:26

De ce oare, mă chinuiești Doar cu dureri grele și amare? Vrei să mă pedepsești Tu oare, Acum – ajuns la bătrânețe – Pentru greșeli din tinerețe?

Iov 17:16

Ea se va pogorî cu mine, La poarta morții, căci știu bine Că împreună-o să pornim Spre groapă, să ne odihnim.”

Iov 19:20

Oasele mele-abea se țin De pielea și de carnea mea; Întreagă-mi e doar pielea cea Care, pe dinți, îmi e rămasă. Vouă, oare, chiar nu vă pasă De-această stare-a mea, umilă?!

Iov 21:23

Chiar în mijlocul propășirii, Al păcii și al fericirii, Unii se sting, pe ne-așteptate,

Iov 21:24

Având coapsele încărcate De pătura grăsimilor, Iar măduva oaselor lor

Iov 21:26

Și amândoi dorm, în pământ; Mâncați de-aceiași viermi, ei sânt.

Psalmi 25:7

Mă iartă dar, când mai greșesc! Nu-Ți aminti, de-asemenea, Greșeli din tinerețea mea, Nici făr’delegi ce-am săvârșit. Adu-Ți aminte, negreșit, De mine-n îndurarea-Ți mare Și-n nesfârșita-Ți îndurare!

Proverbe 14:32

De răutate e surpat Cel rău; dar cel neîntinat, La moarte chiar, nădăjduiește.

Езекиел 24:13

Și-n spurcăciunea ta, vrei iar, Numai nelegiuire doar! Iată, pentru că Eu am vrut, Curată să te fi făcut – Dar n-ai voit a fi curată – Nu vei mai fi tu, curățată, Până când trece-va urgia Și Îmi voi potoli mânia.

Езекиел 32:27

Ajuns-au la sfârșit de drum Și sunt culcați cu toți, acum, Lângă cei cari sunt arătați Că împrejur nu sunt tăiați. În felu-acesta se adună Ca să se afle împreună Cu toți vitejii ce-au căzut În vremile ce au trecut. În locuința morților, Ajuns-au cu armele lor. Sub cap au săbii așezate, Iar ale lor păcate, toate, Și relele înfăptuite, De-ale lor oase sunt lipite, Căci vitejia ce-o aveau, Groaza în lume-o răspândeau.

Ioan 8:21

„Eu am să plec curând”, le-a spus, Celor prezenți, Domnul Iisus – „Atuncea, Mă veți căuta, Dar în al vost’ păcat, veți sta; Și-apoi, în el, o să muriți, Căci nu puteți ca să veniți, Unde merg Eu.” Cum a sfârșit,

Ioan 8:24

Tocmai de-aceea, v-am mai spus, Că în păcate-o să muriți. Dacă, a crede, nu voiți, Că „Eu sunt”, în al vost’ păcat, Muri-veți!” Ei L-au întrebat:

Fapte 1:25

Ales, pentru apostolie, Pe Iuda, să-l înlocuiască Și, slujba, să i-o împlinească.”