Iov 2:8 - Biblia în versuri 2014

⁸ Un ciob de sticlă a luat Sărmanul Iov, de-a scărpinat Piele-ai spuzită de puroi Și în cenușă-a stat apoi.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁸ Iov a luat un ciob de lut cu care să se scarpine și s-a așezat în cenușă.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁸ Iov a luat un ciob de argilă arsă, se scărpina cu el și stătea în cenușă.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁸ [Iob] a luat un ciob ca să se scarpine cu el și stătea pe cenușă.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁸ Și Iov a luat un ciob să se scarpine și a șezut pe cenușă.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁸ Și el a luat un ciob să se scarpine cu el și a șezut în cenușă.

Iov 2:8 Mawu Ofanana

2 Samuel 13:19

Cenușă-n cap, și-a presărat Și straiul și l-a sfâșiat. Țipând, a alergat apoi, La al său frate, înapoi.

Estera 4:1

Când Mardoheu a auzit Tot ceea ce s-a poruncit, Haina și-a rupt și s-a-mbrăcat În sac și-apoi și-a presărat Cenușă-n cap. Astfel gătit, El, prin cetate, a pornit Să-și strige-amărăciunea mare, Cu țipete sfâșietoare.

Estera 4:3

Oriunde-n țară ajungea Porunca dată, aducea Amară jale-ntre Iudei. Cuprinși de-o mare groază, ei Au început ca să postească Să plângă, să se învelească În sac și în cenușă-ndată.

Iov 2:9

Nevasta lui, când l-a văzut, În disperare a căzut Și-atunci, lui Iov, a îndrăznit Să îi vorbească: „Neclintit Ești, în neprihănirea ta! Cum înduri boala? Nu mai sta, Ci împlinește sfatul meu: Îl blestemă pe Dumnezeu, Și mori! Așa, vei fi scăpat!”

Iov 42:6

Simt, scârbă, cum mi s-a făcut De-a mea ființă și voiesc Îndată, să mă pocăiesc În sac, cenușă și țărână Căci mi-am văzut întreaga vină.”

Psalmi 38:5

Au greu miros rănile mele Și pline de copturi sunt ele, Căci nebunii am săvârșit.

Psalmi 38:7

O flacără nimicitoare Și o durere arzătoare Simt cum, adânc în mine, taie Și-mi mistuie din măruntaie, Încât în carne-mi – ne-ndoios – Nimic nu este sănătos.

Isaia 61:3

Vin și aduc celor pe care, Drept întristați Sionu-i are, Cununa cea împărătească, Cu care să-și împodobească Ale lor capete plecate Cari cu cenușe-s presărate. Ei n-au să plângă, pe vecie. Un untdelemn de bucurie, În locul plânsului le dau Și-a lor tristețe am s-o iau. În locul duhului mâhnit, Un strai de laudă-au primit, Ca „terebinți”, pe-ntinsul firii, Să fie, „ai neprihănirii” Și-apoi „un sad al Domnului, Spre a sluji spre slava Lui”.

Ieremia 6:26

Astfel, tu – fiica cea pe care Sărmanul meu popor o are – Numai în sac te învelește, Stai în cenușă și jelește! Plânge amar, până târziu, Ca după singurul tău fiu! Pe negândite, cade-apoi Pustiitorul, peste noi.”

Езекиел 27:30

Strigăte mari și jalnice Și țipete amarnice Vor scoate, din pricina ta. Doar în cenușă ei vor sta Și de necazul tău cel mare, Pe cap, țărână-au să-și presare.

Iona 3:6

La cel care a stăpânit Acel oraș – s-a auzit Spusa lui Iona, că nu-i șagă Acesta a-nțeles și-ngrabă, De pe-al său tron s-a ridicat; Cu sac, mantia și-a schimbat Și în cenușă a șezut.

Matei 11:21

„O, vai și-amar va fi de tine – Cât ești de mare – Horazine! O, vai Betsaido, de mergeam Și în Sidon sau Tir făceam Minunile ce le-ați zărit, Degrabă s-ar fi pocăit În sac și în cenușă. Lor,