Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Iov 2:11 - Biblia în versuri 2014

11 Iov, trei prieteni, a avut. O înțelegere-au făcut Cei trei, după ce-au auzit Ce-a pățit Iov. S-au sfătuit Să meargă, să îl viziteze, Voind să îl îmbărbăteze; Plângând cu el alăturea, Sperau să-l poată mângâia. Întâiul, din Teman, sosise Și, Elifaz, el se numise. Bildad, din Șuah, l-a-nsoțit Și cu Țofar care-a venit La el tocmai de la Naama. Pe cei trei îi cuprinse teama,

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

11 Trei prieteni de-ai lui Iov, și anume temanitul Elifaz, șuhitul Bildad și naamatitul Țofar, au auzit de nenorocirea care s-a abătut asupra lui și s-au înțeles să meargă împreună la el, ca să-l compătimească și să-l consoleze.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

11 Trei dintre prietenii lui Iov – care se numeau Elifaz din Teman, Bildad din Șuah și Țofar din Naamat – au auzit despre dezastrul care a venit împotriva lui; și au decis să meargă împreună la el ca să îl susțină moral, intenționând să îl încurajeze.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

11 Și au auzit trei prieteni de-ai lui Iob de tot răul acesta care a venit asupra lui și a venit fiecare din locul său: Elifáz din Temán, Bildád din Șúah și Țofár din Naamáh, ca să-l compătimească și să-l mângâie.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

11 Trei prieteni ai lui Iov, Elifaz din Teman, Bildad din Șuah și Țofar din Naama, au aflat de toate nenorocirile care-l loviseră. S-au sfătuit și au plecat de acasă să se ducă să-i plângă de milă și să-l mângâie.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

11 Și trei prieteni ai lui Iov au auzit de tot răul acesta care venise peste el și au venit fiecare din locul său: Elifaz, Temanitul și Bildad Șuahitul și Țofar Naamatitul; și s‐au vorbit între ei să vină să‐l compătimească și să‐l mângâie.

Onani mutuwo Koperani




Iov 2:11
34 Mawu Ofanana  

Ea îl născuse pe Zimran Și pe Iocșan și pe Medan, Pe Madian, Ișbac și-n urmă,


Teman, Omar, Țefo și-apoi, Veniră, iute, încă doi: Deci Gaetam și cu Chenaz – Toți îi sunt fii lui Elifaz.


Din seminții ce se iviră Din fiii lui Esau, ieșiră Și comandanți. Din Elifaz: Teman, Omar, Țefo, Chenaz,


Iobab, în urmă, a murit – Hușam, în locu-i, a venit, Din țara Temaniților.


Toți fiii – fiicele, la fel – Au vrut să-l mângâie, dar el, Pe toți, i-a-ndepărtat, zicând: „Eu mă voi pogorî, plângând, În locuința morților, La fiul meu.” În drumul lor


Încă o soață și-a luat Avram – Chetura s-a chemat. Ea îl născuse pe Zimran Și pe Iocșan și pe Medan, Pe Madian, Ișbac și-n urmă Șuah. Iocșan, pe a sa urmă, Lăsă pe Seba și Dedan.


Iobab, în urmă, a murit; Hușam, în locu-i, a venit, Din țara Temaniților.


Când Efraim a auzit Ce s-a-ntâmplat, s-a necăjit, Iar frații lui s-au adunat Și să îl mângâie-au cătat.


Țofar, cuvântul, a luat Și-a zis: „Noi toți te-am ascultat!


Pricina mea. Voi sunteți buni, Numai să făuriți minciuni! Doctori sunteți, dar niciodat’, Pe nimeni nu ați vindecat.


Iov a sfârșit de cuvântat. Prietenii l-au ascultat În liniște, iar Elifaz Și-a ridicat al său obraz, Spre el, și astfel i-a vorbit:


„Eu, foarte des, am ascultat Aceste lucruri ce-mi spuneți. Dar voi însă, cu toți sunteți Mângâietori supărăcioși, Cari vor să pară conștiincioși.


Ai mei prieteni, însă eu, Cu lacrimi, rog pe Dumnezeu,


Bildad, din Șuah, a urmat La rând și-astfel a cuvântat:


Acuma iată, mă urăsc Acei în cari mă încredeam, Iar cei pe care îi iubeam – Cu toții – împotrivă-mi vin.


Vă rog prieteni, s-aveți milă De mine, căci mi-e foarte greu! Iată, mâna Lui Dumnezeu, Cât de puternic m-a lovit!


Sfârșind Iov vorba, Elifaz ‘Nalță din palme-al său obraz,


Frați și surori iar au venit; Prietenii toți s-au grăbit Să vină să îl viziteze. L-au plâns și, să-l îmbărbăteze, Pe rând apoi l-au mângâiat Pentru tot ceea ce-a-ndurat, Pentru necazul pătimit, Cu care Domnul l-a lovit. A lui credință, neclintită, Era acuma răsplătită. Atunci, în dar, Iov a primit Câte-un chesita aurit Și un inel de aur pur De la cei cari, în al său jur, S-au strâns; astfel l-au ajutat.


După ce Domnul a sfârșit Cu Iov, S-a-ntors și i-a vorbit Lui Elifaz ce-alături sta: „Aprinsă-i, împotriva ta, A Mea mânie-nvolburată! Gata-i de a fi revărsată Asupră-ți și peste cei doi Amici ai tăi, pentru că voi Atât de drept n-ați glăsuit La fel ca Iov, când ați vorbit De Mine. De vreți să scăpați,


Cei trei, cu sufletele pline De spaimă, grabnic, au fugit, Porunca de-au îndeplinit. Astfel scăpat-a Elifaz Bildad și Țofar, de necaz. Iov, pentru ei, a înălțat Domnului rugi, de i-a iertat Măritu-n bunătatea Lui.


„Bolnavul – deci acela care Bolește – drept la milă are De la prietenul iubit, Chiar dacă el a părăsit Frica de Cel Atotputernic.


Cei cari, din Tema, sunt plecați, Privesc apele-nviorați; Pe cei din Seba, i-au umplut Speranțele, când le-au văzut.


Bildad, din Șuah, a luat Cuvântul: „Noi te-am ascultat!


Prietenul adevărat Te va iubi, neîncetat, Iar când necazul te lovește, El, frate bun, se dovedește.


Acela cari o să-și adune Prieteni mulți, să aibă știre Că-i are spre nenorocire; Dar câte un prieten poate A fi mai bun decât un frate.


Nu-l părăsi pe-amicul tău, Și nici pe cel al tatălui; Însă, în casa fratelui, Să nu te duci când îți e rău, În ziua necazului tău.


Aceste două lucruri, iată Că ți s-au întâmplat, deodată. Dar cine te va plânge, oare? Te plânge foametea cea mare, Dărăpănarea, pustiirea Cu sabia și nimicirea. „Cum pot ca să te mângâi Eu?”


Iată cuvântul Domnului, Privind soarta Edomului. Domnul oștirii, astfel, spune: „Nu e-n Teman, înțelepciune? Sau chibzuința a pierit, De la cei care au vădit Că pricepuți sunt, în popor? S-a dus înțelepciunea lor?”


Vitejii, în Teman aflați, Atunci, vor fi înspăimântați, Iar cei din muntele pe care Esau în stăpânire-l are, Uciși – cu toții – au să fie.


Pentru că satul se găsea Atât de-aproape, mulți Iudei, Au coborât, pân’ la femei – La Marta și Maria – vrând, Cu toți să le mângâie. Când


Vă bucurați și fiți voioși, Alături de cei bucuroși, Dar să-nvățați a plânge-apoi – Cu toți cei care plâng – și voi.


Când suferă un mădular, Vor suferi cu toate dar. Când prețuit are să fie Un mădular, de bucurie, Pline vor fi toate astfel, Fiind alăturea de el.


Vă-ndemn apoi, să nu-i uitați Pe cei ce sunt întemnițați, Ca și cum v-ați afla chiar voi, În lanțurile lor; apoi, Nici pe cei care-s chinuiți, Căci toți, un trup, alcătuiți.


Apoi Bet-Dagon a urmat; Macheda-n urmă-i s-a aflat, Cu Nama și cu Ghederot. Cuprinse-au fost în șirul tot, Șaișpe cetăți – atunci – de toate, Cu satele învecinate.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa