Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Iov 19:3 - Biblia în versuri 2014

3 Sărmanul suflet? M-ați lovit De zece ori! M-ați osândit! Dar oare, nu vă e rușine Să vă purtați așa, cu mine?

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

3 De zece ori m-ați batjocorit. Nu v-a fost rușine să mă insultați.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 De zece ori m-ați ridiculizat. M-ați defăimat fără să vă fie rușine (de ce ați făcut).

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 Aceasta este a zecea oară că mă umiliți: nu vă este rușine să mă zăpăciți?

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 Iată că de zece ori m-ați batjocorit. Nu vă este rușine să vă purtați așa?

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

3 M‐ați înfruntat de zece ori până acum: și nu vă e rușine să vă purtați aspru cu mine.

Onani mutuwo Koperani




Iov 19:3
19 Mawu Ofanana  

Și iată că m-a înșelat: De zece ori, el – socrul meu – Mi-a schimbat plata. Dumnezeu, Nu l-a lăsat, în ce-a făcut, Să păgubească-al meu avut.


Iosif știa că frați îi sânt, Din clipa-n care i-a văzut,


Însă, alăturea de ei, Au locuit și mulți Iudei. Aceștia, grabnic, au venit – De zece ori – și ne-au vestit Despre ce planuri ei aveau Și prin ce locuri plănuiau Ca să pătrundă pân’ la noi.


Spre El. Apoi, vei depărta Fărădelegi, din casa ta Și-astfel n-o să se pripășească, În cortu-ți, să mai locuiască – Vreodată – nedreptatea. Deci,


Că ai dreptate? Au să-i facă Pe oameni, oare, ca să tacă, Vorbele tale? Peste poate! Sau crezi, cumva, că îți vei bate De alții joc, și n-o fi cine Ca să te facă de rușine?


Suflarea mea i-a devenit, Nevestei, de nesuferit. De-asemenea, duhoarea mea, Nesuferită e și ea De către-ai mamei mele fii.


„Cât oare, îmi mai întristați Cu vorbele ce le-aruncați,


De am greșit cu-adevărat, Răspunzător pentru păcat, Eu singur sunt. Sau voi credeți


Mustrări aud, azi, de la tine, Care mă umplu de rușine Și din adâncul minții mele, Duhul mă-mpinge ca, la ele, Să îți răspund. Nu știi tu oare,


Și un străin adus de vânt – Acuma – printre frați, eu sânt, Iar pentru cei ce i-a născut Măicuța, sunt necunoscut.


În toate lucrurile care Cereau înțelepciune mare – Lucruri la care răspundeau Tineri-aceștia când erau, De împărat chiar, întrebați – Mereu, ei fost-au lăudați; Iar împăratul – negreșit – Drept mai destoinici i-a găsit – De zece ori – decât sunt cei Care de-o vârstă sunt cu ei, Decât toți cei ce-s vrăjitori, Sau sunt, în stele, cititori.


Atunci când am să vă trimit Lipsă de pâine, negreșit, Zece femei – într-un cuptor – Vor coace pâinea tuturor. Din ea, cu toți o să mâncați Dar nu o să vă săturați.


Atât este de-adevărat Că toți cei care s-au uitat La slava Mea și au văzut Minunile ce le-am făcut – Și în Egipt și în pustie – Și-apoi au cutezat să vie, La Mine, și M-au ispitit De zece ori și n-au voit Ca să asculte glasul Meu –


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa