Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Iov 19:14 - Biblia în versuri 2014

14 Iar rudele m-au părăsit. Neamuri – de-aproape – m-au uitat: Sunt singur și înstrăinat.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

14 Rudele mele m-au părăsit, și prietenii m-au uitat.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

14 Rudele mele m-au abandonat; și am fost uitat de prieteni.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

14 Au încetat [să mai fie] apropiații mei și m-au uitat cei care mă cunoșteau.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

14 Rudele mele m-au părăsit, și cei mai de aproape ai mei m-au uitat.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

14 Rudele mele m‐au lăsat și prietenii mei de aproape m‐au uitat.

Onani mutuwo Koperani




Iov 19:14
14 Mawu Ofanana  

Paharnicul nu s-a gândit La Iosif – la ce l-a rugat – Ci, pur și simplu, a uitat.


Sfatul, pe care i l-a dat Ahitofel, s-a arătat A fi puternic – negreșit – De parcă ar fi fost primit Chiar de la Domnul Dumnezeu. La fel s-a întâmplat, mereu, Cu sfaturile ce-au fost date, De-Ahitofel, lui David. Toate Erau privite, ne-ncetat, De parcă Dumnezeu le-a dat.


Casnicii mei, și-ai mei argați, Privesc la mine-nspăimântați, De parcă nu m-au mai văzut. Le sunt străin. Necunoscut, În ochii lor, ajuns-am eu.


Acuma iată, mă urăsc Acei în cari mă încredeam, Iar cei pe care îi iubeam – Cu toții – împotrivă-mi vin.


Frați și surori iar au venit; Prietenii toți s-au grăbit Să vină să îl viziteze. L-au plâns și, să-l îmbărbăteze, Pe rând apoi l-au mângâiat Pentru tot ceea ce-a-ndurat, Pentru necazul pătimit, Cu care Domnul l-a lovit. A lui credință, neclintită, Era acuma răsplătită. Atunci, în dar, Iov a primit Câte-un chesita aurit Și un inel de aur pur De la cei cari, în al său jur, S-au strâns; astfel l-au ajutat.


Ca pe un mort, toți m-au uitat Și sunt ca vasul sfărâmat.


Prietenii și toți acei Cari fost-au cunoscuții mei, De rana mea s-au depărtat Iar neamurile mi-au plecat.


Acela cari o să-și adune Prieteni mulți, să aibă știre Că-i are spre nenorocire; Dar câte un prieten poate A fi mai bun decât un frate.


În jur, aud doar vorbe rele Și mă încearcă spaime grele. „Învinuiți-l!” – aud eu, Strigându-mi-se, tot mereu. „Haideți dar toți, să ne unim Și astfel să-l învinuim!” Toți oamenii care erau În jurul meu și cari trăiau Cu mine-n pace, mă pândesc, Să vadă când mă poticnesc Și zic: „Poate se lasă prins! De noi, va trebui învins! Să punem dar, mâna pe el Și să ne răzbunăm, astfel!”


Noapte de noapte-amarnic plânge, Iar lacrima i se prelinge Pe-obraji și nu e nimenea Ca mângâiere să îi dea, Pentru că fost-a părăsită De cei de cari era iubită Și-acum, toți oamenii acei Au devenit vrăjmașii ei.


Veni-va vremea când un frate, Pe altul, îl va da la moarte, Iar tatăl, pe copilul lui. Fiii-mpotriva tatălui Vor merge și-l vor omorî.


„Nu zic de toți – M-ați înțeles? – Căci vă cunosc și v-am ales Chiar Eu. Dar trebuie-mplinit, Tot ce Scripturile-au vestit: „Cel ce cu Mine a mâncat Pâine, acel a ridicat, Călcâiul, împotriva Mea”.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa