Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Iov 18:8 - Biblia în versuri 2014

8 Calcă pe ochiuri de rețea Și peste laț, asemenea.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

8 Picioarele îl împing în laț și umblă deasupra unei capcane.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

8 Picioarele îl împing în laț; și el ajunge să umble deasupra unei capcane.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

8 Căci va fi împins cu picioarele sale în plasă și va umbla în laț.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

8 Căci calcă cu picioarele pe laț și umblă prin ochiuri de rețea;

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

8 Căci este aruncat în cursă de chiar picioarele sale și umblă pe ochiuri de rețea.

Onani mutuwo Koperani




Iov 18:8
18 Mawu Ofanana  

Cu cale ca să poruncești Ca el să fie nimicit, Atunci eu voi fi cântărit Talanți de-argint, chiar zece mii – Și-s mulți acești, cum bine știi – Ce vor fi duși la visterie Pentru a ta împărăție.”


Haman i-a spus nevestei sale – Lui Zereș – ce a pus la cale Ahașveroș. A povestit Prietenilor ce-a pățit. Atuncea, ai săi înțelepți – Și Zereș – cum că sunt deștepți, În fața lui au dovedit, Prin felu-n care au vorbit: „Ascultă, dacă Mardoheu E precum spui – din neam Iudeu – Nimic nu poți să-i faci. Chiar azi Ai început ca să decazi În fața lui. Ia seama bine, Nu vei putea, piept, de-ai mai ține.”


Din ordinu-mpăratului, Haman în grabă-a fost luat Și dus apoi și spânzurat Chiar pe a lui spânzurătoare. După această întâmplare, Ahașveroș s-a domolit, Căci furia și-a potolit.


Când împăratu-a auzit Aceste vorbe, a-ntrebat: „Cine e cel ce-a cutezat Ca să gândească în ăst fel? Hai spune-mi, cine este el?!”


În cursă – de călăi – e prins, Iar lațul peste el și-a-ntins


Atunci, să știți că tot mereu, Mă urmărește Dumnezeu Și cu-al Său laț mă învelește.


De-aceea, ești încercuit De multe curse, și-ai simțit Groaza cum bântuie-mprejur.


Ceea ce el a secerat, De cei flămânzi, este mâncat, Căci și din spini, tot i-au răpit; Cei însetați i-au înghițit Toată averea lui cea mare.


Prăpădul să-i năpăstuiască, Pe ne-așteptate să-i lovească Și-n lațul ce a fost întins, Al lor picior să fie prins! În groapa lor, chiar ei să cadă, Pieirii să-i ajungă pradă!


În gropile ce le-ai făcut, Iată că neamuri au căzut. În lațu-ascuns, de Tine-ntins, Ele, picioarele, și-au prins.


Cursă-i păcatul celui rău; Cel bun, însă, prin Domnul său, Mereu va fi biruitor.


Cel rău nu poate-a se desface, Prins chiar de-a lui nelegiuire. Păcatul său, în stăpânire Are să-l țină, strâns legat.


Groaza și groapa se-nsoțesc Cu lațul și-apoi îl lovesc Pe cel ce-n țară locuiește!


Cel cari, de groază, se ferește, Fugind să se adăpostească, În groapă o să nimerească. Cel cari, din groapă, se ridică, Drept pradă lațului îi pică, Iar stăvilarele închise, Care sunt sus, vor fi deschise Și clătinat are să fie Pământu-ntreg, din temelie!


Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Curând, Eu, mreaja, Mi-o întind Și-n al Meu laț am să te prind, În mijlocul mulțimilor Popoarelor neamurilor.


El trebuie ca să deție, Mereu, o bună mărturie, Din partea celor de afară, Ca să n-ajungă de ocară, Și-n cursa diavolului – el – Să cadă-apoi, în acest fel.


Cel care, bogății, dorește, Cade în laț și în ispite, În poftele nesăbuite Ce-i vatămă pe fiecare Și-apoi, îi duce, la pierzare.


Iar când își vor veni în fire – Când va avea loc o trezire – Să se desprindă fiecare, De cursa diavolului, care I-a prins, făcându-i să slujească Și voia să i-o împlinească.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa