Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Iov 18:15 - Biblia în versuri 2014

15 În cortul său, nu va avea Dintre ai săi, pe nimenea, Căci peste casa lui, turnată

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

15 În cortul său locuiește focul și sulful este presărat peste locuința lui.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

15 În cortul lui locuiește foc; și este răspândit sulf peste locuința lui.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

15 Va locui în cortul său cel care nu este al său și va fi presărat sulf deasupra locuinței lui.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

15 Nimeni din ai lui nu locuiește în cortul lui, pucioasă este presărată pe locuința lui.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

15 Ce nu este al lui va locui în cortul lui, vor presăra pucioasă pe locuința lui.

Onani mutuwo Koperani




Iov 18:15
16 Mawu Ofanana  

Deci Lot fiind adăpostit, Din cer, potop s-a prăvălit – Ploaie de foc și de pucioasă – Lovind cetatea păcătoasă, Căci, în sfârșit, sosise ora, Pentru Sodoma și Gomora.


Casa nelegiuitului, Stearpă, va fi, iar omului Celui viclean, rău și stricat, De foc, cortu-i va fi mâncat.


Pe cei răi, Domnul îi lovește Cu ploaie de cărbuni și foc Și cu pucioasă la un loc. Doar vântul cel dogoritor E partea și paharul lor,


„Vai de cel care se vădește Că a lui casă și-o zidește Cu nedreptate ne-ncetat Și-odăile și le-a-nălțat, Mereu, doar cu nelegiuire! Vai de cel care – rău, din fire – Cu-al său aproape-și face treaba Și-l lasă a munci degeaba, Căci nu voiește să-i dea plată!


Ca și Sodoma și – la fel – Ca și Gomora va fi el Și ca cetățile aflate Chiar în a lui vecinătate, Unde nu poate nimenea Să vină ca apoi să stea…


Iată ce-a zis Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are: „Eu îl trimit le cel ce fură Și la acel care strâmb jură În al Meu Nume sfânt. Astfel, În casă le va intra el Și are să le-o nimicească Cu tot ce o să se găsească În ea, cu piatra ce-a zidit-o Și lemnele ce-au căptușit-o.”


Când Lot ieși din Sodoma, Foc și pucioasă au venit, Din ceruri, și toți au pierit.


În loc de ploaie, vor cădea Doar praful și cu pulberea. De ele doar, vei fi lovit, Până când fi-vei nimicit.


Pucioasa, sarea, focul care Se va întinde, ca o mare, Peste întreg acest ținut Încât nu va mai fi văzut Un fir de iarbă să mai crească, Sămânță care să rodească Întocmai cum s-a întâmplat În vremea-n care s-au surpat Sodoma și Gomora care Plătit-au pentru-a lor purtare, Adma apoi și Țeboim Cari nimicite-au fost, cum știm, De către-a Domnului mânie Și de a Lui mare urgie –


Fiara, după ce-a fost învinsă, Ajunsa-n urmă a fi prinsă; Cu ea, prorocul mincinos A fost și el prins, ne-ndoios. El este cel care făcea Semne, cu care-i amăgea Pe toți cei cari au căpătat Semnul și-apoi, s-au închinat Icoanei fiarei. Amândoi, Prinși și-aruncați au fost apoi – De vii – într-un anume loc, Care e iazul cel de foc. Pucioasă, iazu-acela are Și arde fără încetare.


Dar cei curvari, sau cei fricoși, Ori ucigași, necredincioși, Precum și toți aceia care Aduc, la idoli, închinare, Sau vrăjitori, ori mincinoși, Sau cei ce se vădesc scârboși, Au parte de-un anume loc: Acela-i iazul cel de foc. A doua moarte – negreșit – Vor avea ei, de moștenit.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa