Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Iov 17:6 - Biblia în versuri 2014

6 De basm sunt eu – ca o paiață – Precum cel ce-i scuipat în față.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

6 El m-a făcut de batjocură printre oameni, și am devenit unul în fața căruia se scuipă.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

6 El m-a făcut de râs pentru oameni; și am devenit unul în fața căruia ceilalți scuipă.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

6 M-ai făcut de batjocură pentru popoare și am devenit de scuipat în față.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

6 M-a făcut de basmul oamenilor și ca unul pe care-l scuipi în față!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

6 Și m‐a făcut de pomină popoarelor și am ajuns ca un scuipat în față.

Onani mutuwo Koperani




Iov 17:6
11 Mawu Ofanana  

De ce-ai fugit, fără ca mie, Măcar, de veste să-mi fi dat? Să pleci, atunci te-aș fi lăsat, Înconjurat de veselie, De cântece de bucurie, În sunete de alăute Și de timpan. Ți-aș fi spus „Du-te Cu Dumnezeu!” Dar ai plecat


Atuncea fi-veți nimiciți Din țara care ați primit-o Și din părinți ați moștenit-o. De-asemeni, fi-va lepădată Casa aceasta, închinată Numelui Meu – Casa pe care Eu am sfințit-o-n adunare. De râs, ajunge-va, astfel, Printre popoare, Israel.


Batjocură ajuns-am eu, Amicilor. Lui Dumnezeu, Sprijin Îi cer; ei mă privesc Și-apoi, toți mă batjocoresc! Batjocorit e, ne-ncetat, Cel care e nevinovat!


Mă-nconjură răufăcători Și oameni batjocoritori, Iar ochiul meu e obligat Ca să privească, ne-ncetat, Cum în ocară ei asudă, Și-a mea ureche să audă, Mereu, batjocurile lor.


Iată dar, cine mă urăște, Cine-i cel cari mă ocărăște Și cel care mă scuipă-n față – Fără rușine – în piață.


Acum, acești oameni, pe mine – Cum singuri vedeți și voi bine – Mă pun în cântecele lor. Batjocură sunt, tuturor!


De pomină printre popoare Și pricină de clătinare Din cap, pentru străin apoi, Făcut-ai să ajungem noi.


Ocara mea mă însoțește, Rușinea – fața-mi – învelește,


Numai în sac m-am învelit, Ei – însă – m-au batjocorit.


Harfa și alăuta sânt Ai lor tovarăși, pe pământ. Timpana, flautul – și el – Îi întovărășesc la fel, Cântând la ale lor ospețe. De ale Domnului povețe Și de lucrarea Lui, n-au teamă, Nicicând, căci nu le iau în seamă.


Domnul l-a întrebat, îndată: „Dar dacă ar fi fost scuipată, De al ei tată, în obraz, Nu ar fi fost – în acest caz – Ea, șapte zile, de ocară? Scoate-o din tabără, afară, Și-nchisă are să rămână Acolo, timp de-o săptămână, Ea singură. Abia apoi, Primește-o-n tabără-napoi.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa