Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Iov 17:16 - Biblia în versuri 2014

16 Ea se va pogorî cu mine, La poarta morții, căci știu bine Că împreună-o să pornim Spre groapă, să ne odihnim.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

16 Va coborî ea la porțile Locuinței Morților? Vom coborî împreună în țărână?“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

16 Va veni ea la porțile locuinței morților? Vom coborî împreună în pământ?!”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

16 Va coborî în părțile locuinței morților când împreună ne vom cufunda în țărână”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

16 Ea se va coborî cu mine la porțile Locuinței morților, când vom merge împreună să ne odihnim în țărână.”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

16 Se va pogorî la zăvoarele Șeolului, când vom avea totodată odihnă în pulbere.

Onani mutuwo Koperani




Iov 17:16
14 Mawu Ofanana  

Bildad, din Șuah, a urmat La rând și-astfel a cuvântat:


Cu sila. Va fi vlăguit, Iar oasele-i îmbătrânite Vor fi-n țărână-apoi, lungite.


Iar bulgării grei, de pământ Din vale, mai ușori îi sânt, Căci toți oamenii, după el, Vor merge, precum tot la fel, ‘Nainte-i, alții sunt plecați.


N-am pic de liniște și pace: Suveică, sunt zilele mele, În zborul lor, ducând cu ele Nădejdea ce m-a părăsit. Din zi în zi, sunt mai lovit.


Cum norul este risipit, La fel e cel care-a murit, Cel care-n groapă a intrat: El nu va mai fi ridicat Din locuința morților!


Doamne, al meu duh se topește. De-aceea, să m-ajuți, grăbește! Te rog, nu Te îndepărta Și nu-mi ascunde Fața Ta, Căci aș ajunge, negreșit, Asemeni celor ce-au murit!


Apoi, Cuvântul Domnului Îmi zise: „Fiu al omului, Oasele sunt casa pe care Neamul lui Israel o are. Iată că ei au cuvântat: „Oasele noastre s-au uscat, Nădejdea noastră a pierit. Pierduți suntem noi, negreșit!”


Ale pământului zăvoare Crezusem că m-au zăvorât Pe veci, căci Tu m-ai pogorât La temelia munților. Dar m-ai scos din puterea lor, Întreg, viu și nevătămat, Tu, Domnul Cel Adevărat.


Ba mai mult, încă, am crezut Că este timpul să murim. Pentru că trebuia să știm, Încredere, s-avem apoi, În Dumnezeu, și nu în noi, Căci El are, în mână, sorții Și poate să-nvieze morții.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa