Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Iov 17:14 - Biblia în versuri 2014

14 Când gropii-i zic: „Ești tatăl meu!” Iar viermilor, „mamă-mi sunteți”, Acum să mă-ntrebați voi vreți,

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

14 dacă strig gropii: «Ești tatăl meu!» și viermelui: «Mama mea!» sau «Sora mea!»,

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

14 Zic gropii: «Ești tatăl meu!» și viermelui: «Tu ești mama mea!» sau «Tu ești sora mea!».

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

14 Am strigat către groapă: «Tu ești tatăl meu», și către vierme: «Mama mea și sora mea!».

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

14 când strig gropii: ‘Tu ești tatăl meu!’ Și viermilor: ‘Voi sunteți mama și sora mea!’

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

14 strig gropii: Tu ești tatăl meu! Viermelui: Tu ești mama mea și sora mea!

Onani mutuwo Koperani




Iov 17:14
15 Mawu Ofanana  

Când trupul meu cade acum, În putrezire, la fel cum O haină veche și uzată, De către molii, e mâncată?”


Când piele nu voi mai avea Și nici carne de-asemenea, Am o credință: știu că eu Îl voi vedea pe Dumnezeu!


Și amândoi dorm, în pământ; Mâncați de-aceiași viermi, ei sânt.


De-al mamei pântec e uitat, Viermii, din el, s-au ospătat, De nimeni nu e pomenit Căci uită toți, că a trăit. Nelegiuitul e sfărmat Ca și-un copac, căci a prădat


Atuncea, mai puțin cu-atât Omul – biet vierme amărât – Cu al său fiu – tot muritor Și-asemeni lui, un viermișor – Curat nu are ca să fie, Azi, sau în vremea ce-o să vie!”


Îmi sunt tovarăși. Pielea mea Se înnegrește și din ea, Mereu, bucăți mi se desprind. Oasele mele se aprind


Trupul îmi e acoperit Cu viermi, cu coajă pământoasă, Iar pielea mea, fărâmicioasă, Se crapă și-apoi se desface.


Căci știu că nu va fi lăsat Sufletul meu, făr’ ajutor, În locuința morților; Iar Domnul n-o să-ngăduiască, În nici un fel, să putrezească Cel care-I este prea iubit.


Pe veci, ei n-au ca să trăiască Și nici nu pot să nu zărească Mormântul care îi pândește.


În locuința morților, Tu vei avea, însoțitor, Nemărginita-ți strălucire Ce-mpodobea a ta mărire Și sunetul de alăute, Căci – așternuturi – ai făcute Din strat de viermi doar. Năpădit Vei fi de ei și-acoperit.


Așa este dar, fraților, Și cu-nvierea morților. Trupul cu care – ați văzut – Că fiecare ne-am născut, E semănat în putrezire, Dar înviază-n nemurire.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa