Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Iov 16:8 - Biblia în versuri 2014

8 Asemeni unui vinovat. Dovadă-i a mea slăbiciune Ce se ridică și îmi spune, În față, că de vină sânt.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

8 M-ai epuizat, și lucrul acesta stă ca mărturie. Slăbiciunea mea se ridică împotriva mea și mă învinuiește.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

8 M-ai prins; și tot ce mi se întâmplă, reprezintă o dovadă despre acest lucru. Punctele mele slabe sunt puse în evidență; și ele se ridică să mă acuze.»

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

8 M-ai zbârcit: este o mărturie. Slăbiciunea mea se ridică împotriva mea și mărturisește în fața mea.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

8 M-ai apucat ca pe un vinovat – dovadă slăbiciunea mea, care se ridică și mă învinuiește în față.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

8 M‐ai strâns, e o mărturie, și slăbiciunea mea se ridică împotriva mea și mărturisește în față împotriva mea.

Onani mutuwo Koperani




Iov 16:8
10 Mawu Ofanana  

Noi martori, care i-ai adus În contra mea. Tu Îți sporești Mânia și mă năpădești Cu valuri de nenorocire. Nu pot scăpa de-a Ta privire!


Îmi închid ochii, de durere; Oasele-mi sunt ca o părere. Sunt ca o umbră – tot sunt rană.


Oasele mele-abea se țin De pielea și de carnea mea; Întreagă-mi e doar pielea cea Care, pe dinți, îmi e rămasă. Vouă, oare, chiar nu vă pasă De-această stare-a mea, umilă?!


Apoi, carnea-i s-a prăpădit Și oasele-i s-au dezvelit.


Domnul le-a dat ce și-au dorit, Însă o molimă-a trimis Și pe mulți, astfel, i-a ucis.


De post, genunchii mi-au slăbit Iar al meu trup este sleit.


De-aceea, Domnul cari mereu E al oștirii Dumnezeu, Are să îi înfrunte firea Și va trimite ofilirea, Printre războinicii ce-i are. Va izbucni un pârjol mare, Iar de dogoarea focului, Pieri-vor toți aleșii lui.


Din marginile de pământ, Aud cum vine acest cânt: „Slavă celui neprihănit!” Dar eu îmi spun, necontenit: „O, vai de mine! Sunt pierdut!” Jefuitorii au căzut Asupra prăzi-nverșunați Și jefuiesc netulburați.


Vrând ca Biserica să vie, În fața Lui, și-apoi să fie, Mereu, slăvită și curată – Fără de zbârcituri, sau pată – Ci sfântă, mai presus de fire, Și plină de neprihănire.


„Aici, cât încă mai eram, Un trai îmbelșugat aveam; Și-acuma, iată: înapoi, M-aduce Dumnezeu, la voi, Cu mâna goală. N-am nimic! Am pierdut tot. De-aceea zic: „Naomi”, nu mă mai numiți, Când Cel Puternic – precum știți – Atât de mult, m-a întristat.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa