Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Iov 16:13 - Biblia în versuri 2014

13 Săgeata Lui mă înconjoară Din toate părțile. Ea zboară, Purtată de aripi de vânt, Și-mi varsă fierea, pe pământ, Căci în rărunchi m-a înțepat;

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

13 Arcașii Lui m-au înconjurat. El îmi străpunge rinichii fără milă și-mi varsă fierea pe pământ.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

13 M-au înconjurat trăgătorii Lui cu arcul. El îmi perforează rinichii fără milă; și îmi varsă fierea pe pământ.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

13 Săgețile lui m-au înconjurat, mi-a străpuns rărunchii și mi-a vărsat fierea pe pământ.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

13 Săgețile Lui mă înconjoară din toate părțile. El Îmi străpunge rărunchii fără milă, îmi varsă fierea pe pământ,

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

13 Arcașii săi m‐au înconjurat. El îmi despică rărunchii și nu mă cruță, îmi varsă fierea pe pământ.

Onani mutuwo Koperani




Iov 16:13
16 Mawu Ofanana  

Niște arcași l-au ațâțat Și cu săgeți au aruncat Asupra lui. L-au urmărit Cu ură, dar n-au izbutit Să-i calce-n urmă, pe-al lui pas,


Oștile Sale au pornit Și pân’ la mine și-au croit Un drum. Apoi, s-au așezat Și cortul mi-au înconjurat.


Îl voi vedea, căci o să vie Vremea în care o să-mi fie El – Domnul – binevoitor. Eu însumi – nu alt muritor – Pe Domnul, am să-L văd, mereu! De al Său dor, sufletul meu Tânjește-n trup. Atuncea voi


De va-ncerca, din trup s-o smulgă, Scântei și fiere o să-i curgă Din rană. Va fi apucat De spaima morții. S-au păstrat


Se află, oare, cineva Să-I numere oastea, cumva? Și peste cine nu răsare, Când se aprinde-ntreaga zare, În zori, a Domnului lumină?


Cu bucurii și mângâiere Rămân eu, în a mea durere, Căci niciodată n-am călcat Poruncile ce mi le-a dat Al nostru Domn. Dar ce vorbesc?


La capăt: iată, m-au străpuns Săgețile lui Dumnezeu. Otrava lor, în trupul meu, Pătrunde-acum; groaza Lui vine Și vâră spaime grele-n mine!


Nu mai am lacrimi. De văpaie, Fierb ale mele măruntaie. Ficatul, jos, mi s-a vărsat, Din pricină că m-am uitat Și am văzut prăpădul care Îl macină, fără-ncetare, Acum, pe bietul meu popor, Din pricina copiilor Cari în cetate sunt aflați, Pe-ale ei uliți, leșinați.


Ca un vrăjmaș Și-a încordat Arcul. Dreapta Și-a ridicat, La fel ca un asupritor. Ce-a fost plăcut privirilor – Îndată – El a prăpădit. Urgia Lui s-a repezit Precum un foc mistuitor Și a căzut necruțător, Asupra cortului pe care Fiica Sionului îl are.


Până la mine a pătruns Și căile mi le-a-ncurcat. În urmă, El S-a aruncat Asupră-mi și m-a pustiit.


Săgețile din tolba Lui Mi-au rupt din carnea trupului Și în rărunchi mi s-au înfipt.


De-aceea, Domnul Dumnezeu A zis: Pe viața Mea jur Eu – Pentru că tu M-ai părăsit, Pentru că tu Mi-ai pângărit, Mereu, Locașul Meu cel sfânt, Ce se afla pe-al tău pământ, Cu idolii ce i-ai urmat Și urâciuni, neîncetat – Și Eu găsesc acum că-i bine Să-Mi întorc ochii de la tine. Mila, în ochii mei, loc n-are Și nu voi mai avea-ndurare.


Pe al Său Fiu, nu L-a cruțat, Ci jertfă, pentru noi, L-a dat. Și-atuncea, cum oare – odată – Nu ne va da, fără de plată, Orișice lucru, cari, astfel, Va fi primit cu tot cu El?


Cel cari, astfel, va cugeta, Iertare nu va căpăta Nicicând, din partea Domnului. Atuncea, gelozia Lui Și cu mânia Sa-nfocată Se vor aprinde dintr-odată, În contra omului acel Și au să cadă, peste el, Toate blestemurile zise, Care în astă carte-s scrise. Domnul va șterge al său nume, În felu-acesta, de pe lume.


Dacă, de El, n-a fost cruțată Nici lumea veche, ci iertat A fost doar Noe și scăpat Din apele potopului – Cu încă șapte, dintre-ai lui – Atunci când Domnul a trimis Potopul care a ucis O lume de nelegiuiți; Noe – așa cum bine știți – Îi e propovăduitor, Neprihănirii, fraților.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa