Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Iov 15:25 - Biblia în versuri 2014

25 Căci ridicat-a mâna lui, Chiar împotriva Domnului; Și astfel, s-a împotrivit Celui Puternic și-a-ndrăznit

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

25 căci a ridicat mâna împotriva lui Dumnezeu și s-a mândrit înaintea Celui Atotputernic;

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

25 pentru că a ridicat mâna împotriva lui Dumnezeu și a fost arogant înaintea Celui Omnipotent,

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

25 Căci și-a întins mâna împotriva lui Dumnezeu și s-a dat viteaz împotriva Celui Atotputernic.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

25 Căci a ridicat mâna împotriva lui Dumnezeu, s-a împotrivit Celui Atotputernic

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

25 Căci și‐a întins mâna împotriva lui Dumnezeu și se ridică împotriva Celui Atotputernic;

Onani mutuwo Koperani




Iov 15:25
28 Mawu Ofanana  

Oare-mpotriva Domnului, Mânia-ți este? Contra Lui Sunt vorbele necugetate, Potop, de gura-ți revărsate?


Se teme și-oricât s-ar păzi, Necazul și neliniștea, Ce-l înspăimântă, vor cădea Asupră-i, ca un împărat Gata de luptă, înarmat.


Ca să găsească el, o cale, Scoasă din bezna minții sale, Prin cari, cu scuturile lui, Să stea-mpotriva Domnului Și-apoi să poată-n acest fel, Să năvălească peste El, Trecând peste al Său hotar.


Înseamnă că le dă de știre Domnul, pentru că au greșit Prin faptele ce-au săvârșit, Punând ‘naintea tuturor Păcatul și mândria lor.


Pentru nimic. A Domnului E-nțelepciunea; tot a Lui Este atotputernicia. Cine – știindu-I deci, tăria – Să-I stea-mpotrivă, a-ndrăznit Și a scăpat nepedepsit?


„Iată un om – biet muritor – Care nu-L ia ocrotitor Pe Dumnezeu, ci s-a-ncrezut – Mereu – doar în al său avut. Se bizuia omul acel, Pe răutatea-aflată-n el.”


Și îndrăznesc a zice-n ei: „Din tot ceea ce s-a-ntâmplat, Ce va cunoaște Dumnezeu? Ce poate oare, El să știe?”


Limbile lor, peste pământ, În goană au cutreierat, Iar glasul lor, spre zări pornit, Până la cer s-a înălțat.


Ia seama la ce ți-am vorbit, Căci dacă te împotrivești Și ai să-ncerci să îl oprești Pe-al Meu popor, încă o dată,


Iată, nu am nici o mânie, Dar dacă voi găsi în vie, Printre butuci, tufe de spini Sau de afla-voi mărăcini, Lupta-voi împotriva lor Și pradă-i dau flăcărilor.


„Vai, este de acela care, Purtări nesăbuite, are, Căci deși este muritor, Se ceartă cu-al său Făcător! – Un ciob, din multele ce sânt Pe fața-ntregului pământ! – Dar, să îi spună, îndrăznește Lutul, celui ce-l fățuiește, „Ce faci?”, sau zice o lucrare, Cumva, despre acela care A întocmit-o cu migală, „El n-are mâini”? Fără-ndoială,


Lui Ioiachim, așa să-i spui: „Iată cuvântul Domnului: „Tu ai ars cartea și ai zis: „De ce, în cartea ta, ai scris: „Acela care e pe tron Drept împărat în Babilon, Țara are s-o pustiască. Oamenii n-au s-o locuiască. Nici dobitoace nu mai sânt Aflate pe al ei pământ”?”


„Hei! Voi, cu toți, să căutați Ca pe Moab să-l îmbătați, Pentru că el a îndrăznit, Acum, să se fi semețit, Fiind în contra Domnului! Pentru nelegiuirea lui, Moabul să se prăvălească, S-ajungă să se tăvălească În vărsătura lui și-astfel, De râs s-ajungă a fi el!


O cursă-n cale ți-am întins Și fără să te-aștepți, te-ai prins Tu, Babilonule, în ea, Căci ai căzut în cursa Mea!” „Ai fost ajuns și apucat, Pentru că tu ai cutezat Ca împotriva Domnului Să lupți, stârnind mânia Lui.


Când duhul i s-a împietrit Și când mândrie a vădit – Căci inima i s-a-ngâmfat – Ajuns-a a fi alungat De la domnie, de îndată, Iar slava lui a fost luată.


Tu – precum văd – ai cutezat Acuma, de te-i ridicat În contra Celui cari, mereu, E-al cerurilor Dumnezeu. Vasele-aflate-n Casa Lui – Vase-nchinate Domnului – ‘Naintea ta, tu ai cerut A fi aduse și-ai băut Din ele, tu și toți cei cari Sunt slujitorii tăi cei mari, Cu soațele-mpăratului Și țiitoare de-ale lui. Ați băut viu și-ați lăudat Idolii care s-au turnat Din aur, fier, argint și-aramă. Ați lăudat – de bună seamă – Și dumnezei-nchipuiți, Din piatră sau din lemn, ciopliți, Care nu văd, n-aud nimic Și n-au pricepere, vă zic! Nu ai dat slavă Domnului, Cel care are-n mâna Lui Suflarea ta. Căile tale Se află în mâinile Sale!


După pedepse, voi vedea De ascultați, de vorba Mea; Iar dacă împotrivă-Mi stați Și nu vreți să Mă ascultați,


„Cuvintele ce le-ați rostit, În contra Mea, s-au dovedit Aspre a fi, neîncetat. Și totuși, voi ați întrebat: „Dar împotrivă-Ți, ce-am spus noi?”


Irod fusese împărat, Pe-atunci. El a întemnițat Pe câțiva din biserică, Nevinovați, doar pentru că, Să-i chinuiască, a voit.


Atunci, un înger a venit – Trimis de Domnul – și-a lovit, Față de toți, pe împărat, Pentru că slavă nu a dat Lui Dumnezeu. El a căzut, Iar viermi-ndată l-au umplut, Și-n felu-acesta, a murit.


„Doamne, îmi spune, cine ești?”, Întrebă Saul. Domnu-a spus: „Cel prigonit sunt Eu, Iisus. S-arunci piciorul, înapoi – Într-un țepuș – ți-e greu.” Apoi,


De ce-mpietrită, vreți să fie Inima voastră, cum se știe Că Faraonul a făcut, În al Egiptului ținut? Asemeni Faraonului, A fost întreg poporul lui. Dar Dumnezeu nu i-a lovit Atuncea? Nu i-a pedepsit Încât apoi, ei l-au lăsat, Pe Israel, să plece-ndat’?”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa