Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Iov 15:23 - Biblia în versuri 2014

23 Sudori îl scaldă-n val de ape, Aleargă-n colo și încoace, Urzește intrigi, planuri coace Doar ca să capete o pâine. Dar știe că va fi un mâine În care este așteptat, În care nu va fi iertat De-a întunericului zi.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

23 Aleargă încoace și încolo după pâine, zicând: «Unde este?». Știe că ziua întunericului este aproape.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

23 Aleargă după pâine ba într-o direcție, ba în cealaltă; și zice: «Unde este?» Știe că ziua întunericului este aproape.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

23 Rătăcește după pâine, dar unde este? Știe că este fixată pentru el ziua întunericului.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

23 aleargă încoace și încolo să caute pâine, știe că-l așteaptă ziua întunericului.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

23 rătăcește încoace și încolo după pâine zicând: unde‐i? Știe că lângă el o zi de întuneric este pregătită;

Onani mutuwo Koperani




Iov 15:23
21 Mawu Ofanana  

Pământul, când ai să-l muncești, Zadarnic ai să te-ostenești. Degeaba ai să ari tu, glia, Căci nu-ți va da ea, bogăția, Iar munca ta pieri-va-n vânt! Pribeag vei fi pe-acest pământ!”


El, îngrozit, are să vadă Amenințarea sabiei. Pătruns fiind de teama ei, El este deznădăjduit, Căci orișicât și-ar fi dorit, De întuneric, n-o să scape.


Se teme și-oricât s-ar păzi, Necazul și neliniștea, Ce-l înspăimântă, vor cădea Asupră-i, ca un împărat Gata de luptă, înarmat.


Din întuneric, n-o să poată Ca să mai iasă, niciodată. Mlădița lui are să ardă În flăcări și o să îl piardă Domnul, cu-a gurii Lui suflare.


Foamea, puterile-i, sleiește Și-alăturea de el pășește Nenorocirea, pe cărare.


Este împins, de la lumină, În beznă. Pentru a sa vină, Din lume, este izgonit


Copiii lor să rătăcească Și pentru pâine să cerșească! Departe, ea le fie dată, De a lor casă dărâmată!


Căutând hrană, rătăcesc Prin noapte, dar nu o găsesc.


Eu însă, Doamne, voi cânta De-a pururea, puterea Ta. Din zori de zi, fără-ncetare, Vesti-voi bunătatea-Ți mare, Pentru că Tu Te dovedești, Turn de scăpare că îmi ești Și ocrotire am găsit, Când de necaz am fost lovit.


Domnul, de cel neprihănit: De foame, el nu-i chinuit; Și pe cei răi Domnu-i veghează, Căci pofta le-o îndepărtează.


Pe toate, Domnul le zidește Pentru o țintă; chiar cel rău, Va urmări un scop al Său, Fiind făcut, cu bună știre, Dar, zilei de nenorocire.


Cel care mult o să trăiască, Se bucure! Dar să gândească La cât de multe au să fie Zilele nopții ce-o să vie. Ce va urma, din nou, pot spune Că este doar deșertăciune.


Către Egipt, noi ne-am uitat Iar brațul ni l-am îndreptat, Apoi, către Asiria, Căci am sperat ca să ne dea Belșug de pâine, să mâncăm Și astfel să ne săturăm.


Pâinea pe care-o căutăm, Doar cu primejdie-o mâncăm, Pentru că viața noastră – iată – De sabie-i amenințată, Chiar dacă suntem în pustie.


O zi de întuneric mare Și negură, o zi în care Întunecimea se întinde, Iar vălul norilor cuprinde Tăriile cerurilor. Pe munți, se-ntinde un popor, Precum zorii de dimineață Se-ntind peste a lumii față. E un popor puternic, tare, Cum n-a mai fost din veac și n-are, Nicicând, altul ca să mai fie, În vremile ce au să vie.


Când ziua Domnului se-arată, Nu va fi ea, întunecată? Când va veni ea, peste fire, Are să aibă strălucire? Sau când în lume o să vină, Nu-i beznă, în loc de lumină?


Ziua aceea o să fie Menită numai de mânie, De groază și de necaz mare, Pentru că este ziua care E dată pentru pustiire, Precum și pentru nimicire. Este o zi întunecată, De nori și beznă înecată,


Rămâne, în continuare, O-nfricoșată așteptare, Ca judecata s-aibă loc, Și-apoi văpaia unui foc, În care fi-vor mistuiți Toți cei cari fi-vor răzvrătiți.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa