Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Iov 15:21 - Biblia în versuri 2014

21 Plini de neliniști. Temeri vechi Îi țipă-ntruna, în urechi Și-n plinul fericirii lui, Mâna pustiitorului, Asupra sa, are să cadă.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

21 Zgomote îngrozitoare îi umplu urechile; când toate par bine, tâlharii îl atacă.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

21 În urechile lui vin din abundență zgomote care îl sperie. Și când totul pare să fie bine pentru el, îl atacă tâlharii.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

21 Glas de spaimă este în urechile lui; când este în pace, cel care prădează vine peste el.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

21 Țipete de spaimă răsună la urechile lui: În mijlocul fericirii lui, pustiitorul se va arunca asupra lui.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

21 Glasul spaimelor este în urechile sale; în mijlocul păcii sosește peste el pustiitorul:

Onani mutuwo Koperani




Iov 15:21
25 Mawu Ofanana  

Pentru că Domnul a făcut Să se audă-nentrerupt, Un vuiet de oștire mare, De călărime și de care. Când Sirieni-au auzit Vuietu-acela, s-au gândit: „Mai marele lui Israel Are alăturea de el, Pe cel ce este împărat Peste Hetiți încoronat, Și pe-mpărații cei pe care Țara Egiptului îi are. În contra noastră, împreună, Toți vor veni, să ne răpună.”


Estera a răspuns îndată: „Apăsătorul nostru, iată, Este aici! Al meu dușman – Și-al neamului meu – e Haman!” Atunci, Haman s-a îngrozit,


Se teme și-oricât s-ar păzi, Necazul și neliniștea, Ce-l înspăimântă, vor cădea Asupră-i, ca un împărat Gata de luptă, înarmat.


Spaima, în suflet, i-a rămas Și-l urmărește, pas cu pas.


O vreme, când are să fie Răpit din cortul său, în care Crezuse că adăpost are, Și la-mpăratul spaimelor Va fi târât. Locuitor,


De lăcomia lui cea mare, Nimic nu scapă; însă nu-i Veșnică bunăstarea lui.


De-aceea, ești încercuit De multe curse, și-ai simțit Groaza cum bântuie-mprejur.


Se tem. Când vine dimineața, Simțesc cum le-nfioară fața A morții umbră; se-ngrozesc, Lumina ei, când o zăresc.


Groaza, ca apa mare-l prinde; Vârtejul nopții îl cuprinde.


Cei răi lucrează fără teamă. Dacă ei însă înverzesc Ca iarba și dacă-nfloresc, Aceasta-i numai ca să fie Înlăturați, pentru vecie.


Cel rău, chiar dacă se păzește, De ce se teme, e lovit; Dar omului neprihănit, Tot ceea ce o să-și dorească Are să i se împlinească.


Cel rău fuge, necontenit, Chiar dacă nu e urmărit; Neprihănitul, tot mereu, Are-ndrăzneala unui leu.


Astfel, tu – fiica cea pe care Sărmanul meu popor o are – Numai în sac te învelește, Stai în cenușă și jelește! Plânge amar, până târziu, Ca după singurul tău fiu! Pe negândite, cade-apoi Pustiitorul, peste noi.”


Celor care vor fi scăpat Cu viață, din al vost’ popor – În țările dușmanilor, În care au să locuiască – În inimi, fac să le-ncolțească O spaimă și o frică mare. Speriați vor fi de-o frunză care Foșnește-n palele de vânt. Fugi-vor – chiar dacă nu sânt, Atunci, de nimeni, urmăriți – Ca și de sabie goniți.


Să nu cârtiți, cum ați văzut, Că unii din ei au făcut, Când Domnul, cu Nimicitorul, Și-a curățat, apoi, poporul.


Să știți dar, că atuncea când, „Pace și liniște!”, vor zice, O prăpădenie o să pice, Pe ne-așteptate, peste ei, Precum îi vin, unei femei Însărcinate – fără veste – Durerile, când zămislește. Când prăpădenia va apare, Nu va mai fi chip, de scăpare.


Peste lăcuste, împărat, Era un înger, așezat – Chiar îngerul Adâncului. E Abadon numele lui, Dacă e spus pe evreiește; Și-Apolion e, în grecește.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa