Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Iov 14:2 - Biblia în versuri 2014

2 De greutăți; și o să vină O zi în care e tăiat, Ca floarea. Deci a alergat Zadarnic: iată-l, a pierit Ca umbra – biet nenorocit.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

2 Răsare ca o floare și se usucă; fuge ca o umbră și nu rămâne.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 Răsare ca o floare și apoi (în scurt timp) se usucă. Fuge ca o umbră și nu se mai vede!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 Ca o floare răsare și este tăiat, fuge ca umbra fără să stea.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 Se naște și e tăiat ca o floare; fuge și piere ca o umbră.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

2 Răsare ca o floare și se taie; el fuge ca umbra și nu rămâne.

Onani mutuwo Koperani




Iov 14:2
21 Mawu Ofanana  

Ca și părinții noștri, noi, Niște străini, suntem apoi. Zilele noastre, pe pământ, Asemenea umbrelor sânt, Iar, de nădejde, sunt lipsite.


Ramura lui. Are să fie, La fel precum este o vie Pe care despuiată-o vezi, De ale sale roade, verzi; Ca un măslin, de vânt bătut, Căruia floarea i-a căzut.


Și astfel, tot ce-i muritor, De dimineață, e lovit, Iar până-n seară-i nimicit Și va pieri. Când se sfârșește Din lume, nu-și mai amintește Nimeni, de el, căci e uitat.


Și noi, căci prea puține știm! De ieri, ne-aflăm pe-acest pământ, Iar ale noastre zile sânt


Zilele mele stau să treacă Precum o umbră care pleacă. Gata-s, din lume, să mă duc Și-asemeni ierbii mă usuc.


Dar Doamne, Tu Te dovedești Că pe vecie-mpărățești, Iar pomenirea o să-Ți ție Din neam în neam, în veșnicie.


Atât de mare-i plânsul meu, Încât apoi mă pomenesc Că oasele mi se lipesc De carne. Sunt asemenea


Omul este ca o suflare, Iar zilele cele pe care El le trăiește pe pământ, Asemeni unei umbre sânt.


Eu sunt cosiți ca iarba – iute – Și repede s-au veștejit, Precum verdeața. Dar tu du-te:


Iată că zilele îmi sânt De-un lat de mână. Pot să zic Precum că-n față-Ți, un nimic, Neînsemnata-mi viață pare, Căci omul e doar o suflare, Oricât de bine s-ar ținea Și-oricât de tare s-ar vedea. (Oprire)


Acuma Doamne, ce pot eu Să mai nădăjduiesc? Mereu, Pe Tine doar m-am sprijinit Și-n Tine am nădăjduit.


Ca și finicul înverzit, Este un om neprihănit, Crescând precum cedrul pe care Țara Libanului îl are.


Cei răi lucrează fără teamă. Dacă ei însă înverzesc Ca iarba și dacă-nfloresc, Aceasta-i numai ca să fie Înlăturați, pentru vecie.


Cel rău nu este fericit, Iar viața nu i s-a lungit Cum crește umbra ce-a fost mică, Pentru că lui nu-i este frică De-Acela care l-a făcut.


În felu-acesta voi vorbiți, Dar ce va fi mâine, nu știți! Căci ce e viața voastră-apoi? Un abur numai, sunteți voi, Ce doar puțin s-a arătat Și-apoi, a și pierit, îndat’!


Ca iarba, e orice făptură, Iar slava ei e pe măsură: Ca floarea ierbii se vădește. Dar iarba, toată, se-ofilește, Iar floarea, jos, are să-i cadă Și nimenea n-o s-o mai vadă.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa