Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Iov 14:14 - Biblia în versuri 2014

14 Dacă cel care a murit Să învieze ar putea, Atunci doar și nădejdea mea S-ar întări în suferință Și-ar sprijini a mea ființă, Până când îi va fi schimbată Starea în care e aflată.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

14 Dacă un om moare, va trăi el din nou? În toate zilele muncii mele grele, aș aștepta până ar veni schimbarea trupului meu.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

14 Dacă un om moare, va trăi el din nou (ca înainte de a muri)? În toate zilele în care m-am agitat, aș aștepta să îmi vină eliberarea.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

14 Dacă omul moare, poate el să mai trăiască? În toate zilele zbuciumului meu aș aștepta, până când va veni schimbarea mea.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

14 Dacă omul, odată mort, ar putea să mai învieze, aș mai trage nădejde în tot timpul suferințelor mele, până mi se va schimba starea în care mă găsesc.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

14 Dacă moare omul, va învia el? În toate zilele luptei mele aș aștepta până mi‐ar veni schimbarea.

Onani mutuwo Koperani




Iov 14:14
24 Mawu Ofanana  

Dar Barzilai l-a întrebat, Cu-n zâmbet trist, pe împărat: „Câți ani, gândești că mai trăiesc, Să merite să te-nsoțesc Acum, pân’ la Ierusalim, Ca împreună, noi să fim?


Știu bine că voi fi ucis, Dar nu-i nimic: ce am de zis, Voi spune! Nu mă voi lăsa! Am să-mi susțin, în Fața Sa,


Din somnul său. De aș pătrunde În umbra morții! M-aș ascunde Acolo, de a Ta furie, Sau – până timpul o să vie, În care să Îți amintești, De mine – să mă învelești Și-astfel să fiu adăpostit.


Atunci, Tu m-ai chema de unde Mă aflu, iar eu Ți-aș răspunde, Când de lucrarea mâinii Tale Îți va fi dor. Găsești cu cale,


Nicicând! Deci, de i-ai numărat Lunile vieții, hotărând Numărul zilelor, și când Peste hotarul însemnat De Tine, știi că niciodat’ Nu va putea să treacă el,


Până la cer să se ridice, Pieri-va, iar ceilalți vor zice, Înspăimântați: „Unde e oare?”


Avu o sută patruzeci De ani, în lume, de trăit Iov cel bătrân, și și-a privit Copiii așezați – pe toți – Și o mulțime de nepoți, Cuprinși în timp, pe patru neamuri.


„Iată că soarta omului E-asemenea ostașului; Ca timpul unui muncitor Care cu ziua-i truditor,


În Domnul – trebuie să știi – Mereu ca să nădăjduiești! În inimă să te-ntărești Și cu nădejdea-n Domnul stând, Îmbărbătează-ți al tău gând!


Toate sunt din pământ luate, Deci în pământ vor fi culcate.


Nădejdea mea este mereu, În al meu Domn și Dumnezeu, Care – văzută – nu Își lasă Fața, de a lui Iacov casă. În El îmi pun încrederea, Căci El este nădejdea mea.


Credeți că Dumnezeu nu poate, Ca pe acei care morți sânt, Să îi ridice din mormânt?


El va schimba, trupul pe care Smerita noastră stare-l are, Și îl va face, pe-astă cale, La fel ca trupul slavei Sale, Printr-o lucrare de putere Care, doar după a Sa vrere, Poate orișice lucru-a pune, În slujba Sa, și a-l supune.”


Și marea, înapoi, a dat, Pe cei ce se aflau în ea, Iar Moartea-apoi, de-asemenea; Și Locuința morților Și-a scos afară-al ei popor, Căci fiecare-a fost luat Și, după fapte, judecat.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa