Iov 14:12 - Biblia în versuri 2014

¹² Așa și omul e culcat Și-n veci nu este deșteptat. Cât cerul o să dăinuiască, El n-are să se mai trezească,

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹² tot așa omul se culcă și nu se mai ridică; cât vor fi cerurile nu se mai trezește, nici nu se mai scoală din somnul lui.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹² omul se culcă și nu se mai ridică. Nu se mai trezește cât va fi cerul; nici nu se mai ridică din somnul lui.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹² Și omul se culcă și nu se mai ridică, până când vor fi cerurile nu se trezește și nu se scoală din somnul său.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹² așa se culcă și omul și nu se mai scoală; cât vor fi cerurile, nu se mai deșteaptă și nu se mai scoală din somnul lui.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹² așa și omul se culcă și nu se mai scoală; cât vor fi cerurile nu se vor deștepta și nu se vor scula din somnul lor.

Iov 14:12 Mawu Ofanana

Iov 3:13

Aș fi culcat și, liniștit, De mult aș fi fost adormit

Iov 30:23

Știu ce-ai să faci: ai să mă iei Din lume, pentru că Tu vrei Să mor și-apoi să poposesc Unde cei vii se întâlnesc.

Iov 7:21

De ce, păcatul, nu mi-l ierți, Cătând într-una să mă cerți, Pentru fărădelegea mea? Curând, nu mă vei mai vedea, Căci în țărână voi pătrunde, Ca să adorm. Mă voi ascunde, De Tine. N-ai să mă găsești, Când, să mă vezi, ai să voiești!”

Iov 7:9

Cum norul este risipit, La fel e cel care-a murit, Cel care-n groapă a intrat: El nu va mai fi ridicat Din locuința morților!

Psalmi 102:26

Toate-au să piară, știu prea bine, Însă Tu Doamne vei rămâne. Ca și o haină veche sânt Și-ai să le schimbi ca pe-un veșmânt.

Psalmi 90:5

Ca pe un vis i-ai măturat, Când zorile s-au arătat. Asemenea ierbii, ei sânt, Ce încolțește pe pământ.

Qohelet 11:8

Cel care mult o să trăiască, Se bucure! Dar să gândească La cât de multe au să fie Zilele nopții ce-o să vie. Ce va urma, din nou, pot spune Că este doar deșertăciune.

Qohelet 12:5

Te temi de înălțimi. De drum, Într-una ești înspăimântat. Te-ntoarce, pân’ n-a apucat Migdalul alb să-ți înflorească În păr și pân’ să se târască, Lăcusta poate; până când Nu îți trec poftele umblând, Pentru că drumul omului Îl poartă către casa lui Cea veșnică, iar bocitori Așteaptă-n uliți, chemători;

Isaia 26:19

Să-nvie morții tăi! Să poarte Toate-ale noastre trupuri moarte, Iar, viață-n ele! Vă treziți Cei ce-n țărână locuiți Și chiote de veselie Scoateți, săltând de bucurie! Căci roua Ta-nviorătoare Este de viață dătătoare Și-afară scoate-va pământul, Pe cei ce-și au, în el, mormântul.”

Isaia 51:6

Priviți către pământ și cer Și veți vedea precum că pier. Cerul pieri-va ca un fum, Și-apoi, pământul cel de-acum, Ca și un strai, se va desface Și-n zdrențe el se va preface. Soarta locuitorilor Este asemeni muștelor Cari au să piară, negreșit. Dar iată că fără sfârșit Este a Mea neprihănire Și veșnic a Mea mântuire Va dăinui. Mă ascultați,

Isaia 65:17

„Iată că Eu am să zidesc Și ceruri noi și-un nou pământ. Astfel, de toate câte sânt Astăzi pe lume, nimenea, Aminte, nu va mai putea Ca să-și aducă mai apoi.

Isaia 66:22

Precum pământul nou, apoi, Cu cerurile cele noi Ce-am să le fac vor dăinui În fața Mea, vor viețui Urmași voști’ și-asemenea Numele ce le veți avea. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.

Daniel 12:2

Mulți dintre-aceia care sânt Adormiți – astăzi – în pământ, Se vor trezi. Uni-au să vie Ca să trăiască-n veșnicie, În timp ce alții vor obține Numai ocară și rușine Cari veșnice se dovedesc.

Matei 24:35

Va trece cerul și pământul, Dar nu va trece-n veci cuvântul Care a fost rostit de Mine! – Al Meu cuvânt, veșnic, va ține.”

Fapte 3:21

De ceruri – trebuie să fie Până atunci când va să vie Acele vremi de așezare A lucrurilor, despre care, Din timpurile vechi, mereu, Ne tot vorbește Dumnezeu, Prin veacuri, prin acele voci, Din gura sfinților proroci.

Romani 8:20

Căci toată firea – pot a spune – Supusă-i sub deșertăciune; Dar nu-i de voie-n astă stare, Ci din pricina celui care, În astă stare, a adus-o Când reușit-a de-a supus-o. Acum, cu o nădejde vie, Firea așteaptă, ca să vie,

Efeseni 5:14

De-aceea zic: „Deșteaptă-te Tu, care dormi, și scoală-te, Dintre cei morți, căci luminat, Vei fi tu, de Hristos, îndat’.”

2 Petru 3:7

Cerul de azi și-acest pământ, Acum, tot prin acel Cuvânt, Păzite-s, cu întreaga lume, Pân’ va veni un timp anume, Ce va aprinde, dintr-odată, În acea zi de judecată, Focul, de care, mistuiți, Vor fi toți cei nelegiuiți.

Revelația 20:11

Apoi, un scaun de domnie, Mi-a apărut, în față, mie, Și Cel care ședea pe el; Fusese alb jilțul acel. Pământ și ceruri, am văzut, Că loc, atunci, n-au mai avut, În fața Lui, și au fugit.

Revelația 21:1

„Apoi, în urmă, am văzut, Că un cer nou a apărut Și un pământ nou, totodată, Căci cele de întâia dată Pierit-au și de-asemenea, Nici marea nu se mai vedea.