Iov 14:10 - Biblia în versuri 2014

¹⁰ Mirosul apei. Însă omul Nu e la fel precum e pomul, Ci el – când moartea l-a cuprins – De-a pururea rămâne-ntins. Și cât de mult aș vrea să știu: Omul, dacă nu mai e viu – După ce sufletul și-a dat – Unde e oare el, plecat?

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁰ Ființa umană însă, când moare, își pierde toată vlaga; omul, după ce își dă ultima suflare, nu mai este.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁰ Dar când moare omul, își pierde toată energia (vieții). După ce a respirat pentru ultima dată, omul nu mai există.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁰ Cel viteaz moare și dispare; când omul își dă duhul, unde este?

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁰ Dar omul, când moare, rămâne întins. Omul, când își dă sufletul, unde mai este?

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁰ dar omul moare și rămâne întins; da, omul își dă duhul și unde este?

Iov 14:10 Mawu Ofanana

Geneza 49:33

Astfel, Iacov a isprăvit, Fiilor săi, de poruncit. Și-a tras picioarele în pat Și sufletul, apoi, și-a dat, Fiind și el – la rândul lui – Adăugat poporului, Din care, parte a făcut, Și la ai săi părinți, trecut.

1 Cronici 29:15

Ca și părinții noștri, noi, Niște străini, suntem apoi. Zilele noastre, pe pământ, Asemenea umbrelor sânt, Iar, de nădejde, sunt lipsite.

Iov 10:18

Tu, din a mamei pântece, M-ai scos afară. Pentru ce? De-aș fi murit când m-am născut! Al Tău ochi nu m-ar fi văzut;

Iov 11:20

Cei răi – după a mea știință – Se vor topii – nu au scăpare – Căci moartea este acea care Se va-ngrijii de soarta lor! Astfel, cu toții pieri-vor!”

Iov 13:9

Dar dacă vă va cerceta, Puteți, în Fața Lui, a sta? Vă va găsi El oare, bine? Faceți cu El, precum cu mine, Voind ca să Îl înșelați Ca pe un om? Să nu-ncercați! –

Iov 14:12

Așa și omul e culcat Și-n veci nu este deșteptat. Cât cerul o să dăinuiască, El n-are să se mai trezească,

Iov 14:9

Copacul iarăși înverzește – Cu ramuri noi se-mpodobește Părând, din nou, a fi sădit – Numai o clipă de-a simțit

Iov 19:26

Când piele nu voi mai avea Și nici carne de-asemenea, Am o credință: știu că eu Îl voi vedea pe Dumnezeu!

Iov 20:7

Până la cer să se ridice, Pieri-va, iar ceilalți vor zice, Înspăimântați: „Unde e oare?”

Iov 3:11

Oare de ce am mai trăit?! Oare de ce nu am murit ‘Nainte de-a mă fi născut?! Cum, sufletul, nu mi-am pierdut Când maica mea m-a zămislit?

Iov 3:13

Aș fi culcat și, liniștit, De mult aș fi fost adormit

Iov 7:21

De ce, păcatul, nu mi-l ierți, Cătând într-una să mă cerți, Pentru fărădelegea mea? Curând, nu mă vei mai vedea, Căci în țărână voi pătrunde, Ca să adorm. Mă voi ascunde, De Tine. N-ai să mă găsești, Când, să mă vezi, ai să voiești!”

Proverbe 14:32

De răutate e surpat Cel rău; dar cel neîntinat, La moarte chiar, nădăjduiește.

Qohelet 3:20

Toate sunt din pământ luate, Deci în pământ vor fi culcate.

Qohelet 3:21

De cine este știut, oare, Dacă a omului suflare Urcă în sus din al ei loc, Sau dacă cea de dobitoc E coborâtă în pământ?

Matei 27:50

Continuând ei să vorbească, Iisus, iarăși, a mai strigat, Și-n urmă, Duhul, și L-a dat.

Fapte 5:10

Safira-i căzu la picioare Și-și dete ultima suflare. Flăcăi-ndată au luat-o Și-au dus-o, de au îngropat-o