Iov 14:1 - Biblia în versuri 2014

¹ „Omul care a fost născut Dintr-o femeie, a avut O viață scurtă, însă plină

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹ Cel născut din femeie, omul, are zile puține și pline de necaz.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹ Omul născut din femeie trăiește puține zile; și ele îi sunt pline de necaz!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹ Omul născut din femeie are zile puține și este sătul de frământare.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹ Omul născut din femeie are viața scurtă, dar plină de necazuri.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹ Omul născut din femeie este de puține zile și plin de necaz.

Iov 14:1 Mawu Ofanana

Geneza 3:17

Apoi se-ntoarse către om: „Fiindcă ai mâncat din pom Și de femeie-ai ascultat, Pământul este blestemat Din vina ta! Să îl muncești! Cât vei trăi, să te trudești!

Geneza 47:9

Iacov răspunse: „Pe-a mea cale, De când mă aflu pe pământ, Ai mei ani, pân’ acuma, sânt Osută treizeci. Ale mele Zile, puține-au fost și rele, În comparație cu cei, Care au fost părinții mei.”

2 Regi 4:19

De-odată, a țipat: „Văleu! Vai capul meu! Vai capul meu!” Al său părinte s-a speriat Și slugile și le-a chemat: „Luați-l iute, iar apoi, Mergeți acasă, înapoi, Și-ncredințați-l mamei lui!”

Iov 10:20

Aș fi trecut! Nu sunt puține Zilele mele? Greu îmi vine Ca să răsuflu! Rău îmi face! Să plece și să îmi dea pace! Aș vrea ca să mă odihnesc.

Iov 15:14

„Ce-i omul, pentru-a fi curat? Poate cel care s-a-ntrupat Dintr-o femeie pământeană, Să fie fără de prihană?

Iov 25:4

Poate fi omul fără vină, ‘Naintea Domnului? Curat, Poate fi cel ce s-a-ntrupat Dintr-o femeie muritoare?

Iov 25:5

Nici luna nu-i strălucitoare, Nici stelele nu sunt curate. În Fața Sa, toate-s pătate.

Iov 5:7

Ele-ncolțesc. Spre suferință, Se naște-a omului ființă, Precum scânteia, bunăoară, Se naște și-apoi, iată, zboară!”

Iov 7:1

„Iată că soarta omului E-asemenea ostașului; Ca timpul unui muncitor Care cu ziua-i truditor,

Iov 7:6

N-am pic de liniște și pace: Suveică, sunt zilele mele, În zborul lor, ducând cu ele Nădejdea ce m-a părăsit. Din zi în zi, sunt mai lovit.

Iov 8:9

Și noi, căci prea puține știm! De ieri, ne-aflăm pe-acest pământ, Iar ale noastre zile sânt

Iov 9:25

Mai iuți ca un alergător, Gonesc acum zilele mele, Dar în nici una dintre ele, Eu, fericire, n-am văzut.

Psalmi 39:5

Iată că zilele îmi sânt De-un lat de mână. Pot să zic Precum că-n față-Ți, un nimic, Neînsemnata-mi viață pare, Căci omul e doar o suflare, Oricât de bine s-ar ținea Și-oricât de tare s-ar vedea. (Oprire)

Psalmi 39:6

O biată umbră omul pare, În necurmata frământare Care zadarnică se-arată În goana lui nesăturată După comori, fără să știe Ale cui, oare, au să fie.

Psalmi 51:5

Prea bine știu că m-am născut În făr’de legi și sunt făcut, De a mea mamă, în păcat.

Psalmi 89:47

Doamne, Te rog, aminte ia, Cât e de scurtă viața mea. Aminte să-Ți aduci – îți zic – De-asemeni, pentru ce nimic Ai făcut fiii omului.

Qohelet 2:17

Și cel nebun. Nu mi-au plăcut Toate pe câte le-am văzut, Sub soare că s-au săvârșit. Atuncea, am disprețuit Viața, căci toate în ea sânt Numai o goană după vânt – Sau altfel, dacă vreau a spune – Viața e doar deșertăciune.

Qohelet 2:23

Doar de durere îi sunt pline Zilele vieții și îi vine Necaz, după a muncii trudă. Ziua întreagă el asudă Și nici măcar noaptea nu are Odihna binefăcătoare. Și-aceasta, îndrăznesc a spune Că, este tot deșertăciune.

Ieremia 20:18

Am mai ieșit din pântece, Ca să văd numai suferință, Multă durere și-umilință, Iar viața să mi-o chinuiesc Și în rușine să trăiesc?”

Matei 11:11

Adevărat vă spun: toți cei Născuți vreodată din femei, Decât Ioan, n-au fost mai mari. Să știți, însă, că acel cari – În ceruri – este cel mai mic, Mai mare-i decât el. Vă zic: