Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Iov 12:6 - Biblia în versuri 2014

6 Jefuitorii cari, mereu, Îl mânie pe Dumnezeu. Le merge bine tuturor Chiar dacă Dumnezeul lor

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

6 Corturile tâlharilor sunt în pace și cei ce-L mânie pe Dumnezeu sunt în siguranță, purtându-și zeul în mâini.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

6 Corturile tâlharilor nu sunt deranjate; și cei care Îl mânie pe Dumnezeu, trăiesc liniștiți, transportându-și zeul în mâini.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

6 Corturile celor care prădează sunt în liniște; sunt în locuri sigure cei care-l provoacă pe Dumnezeu și-l fac pe Dumnezeu să vină în mâna lor.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

6 Jefuitorilor li se lasă corturile în pace, celor ce mânie pe Dumnezeu le merge bine, măcar că Dumnezeul lor este în pumn.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

6 Corturile hoților propășesc și cei ce întărâtă pe Dumnezeu sunt la adăpost, ei în a căror mână Dumnezeu aduce belșug.

Onani mutuwo Koperani




Iov 12:6
17 Mawu Ofanana  

Dispreț au doar cei fericiți, Față de cei nenorociți, Gândindu-se, în sinea lor: „Să-mpingi pe cel al cui picior Alunecă!” Nu li se face Nimic, ci sunt lăsați în pace


Este în pumn. Du-te, de grabă, Pe dobitoace de le-ntreabă, Căci ele îți vor da povețe – Atunci – și au să te învețe. Și pasările cerului


Oare-mpotriva Domnului, Mânia-ți este? Contra Lui Sunt vorbele necugetate, Potop, de gura-ți revărsate?


Și totuși, cortul le e plin De bunătăți cari știm că vin Doar de la Bunul Dumnezeu. Departe, vreau ca să fiu eu, De sfatul celor răi! Voi știți


El, liniște, le dăruiește Și-ncredere, dar îi pândește, Căci ochii Și I-a pironit Pe calea lor. Când i-a simțit


El râde; iar pământul Său E dat pe mâna celui rău, E dat celui nelegiuit. Tot Domnul a acoperit Ochii judecătorilor!


Doamne, în mâna Ta cea tare, Se află doar, a mea scăpare. De oamenii ce-n lume sânt, Mă scapă, căci ei, pe pământ – În astă viață – și-au luat Partea cea bună, ne-ncetat. Cu bunătăți, Tu ai umplut Pântecul lor și am văzut Cât de sătui sunt fiii lor Și cum apoi, prinosul lor, La porci l-au aruncat. Dar eu


Să nu te mânii niciodată, Pe cei răi – eu te sfătuiesc – Nici nu privi cu jind, vreodată, La cei cari rău-l făptuiesc.


Pe cel rău, tare l-am văzut: Copac puternic, înverzit.


Când am privit cu jind ‘napoi La cei nelegiuiți, și când Văzut-am cât de fericiți


Cei răi lucrează fără teamă. Dacă ei însă înverzesc Ca iarba și dacă-nfloresc, Aceasta-i numai ca să fie Înlăturați, pentru vecie.


„Ești prea drept Doamne, văd eu bine Și nu pot să mă cert cu Tine. Dar totuși, am găsit cu cale, Să Te întreb despre-ale Tale Orânduieli. Cum propășesc Cei răi și-n pace viețuiesc


Precum se umple-o colivie Cu păsări tot la fel se știe Că-n ale lor case-i belșug Ce-i adunat prin vicleșug. Așa ajung ei îngâmfați, Ajung puternici și bogați.


Se-ngrașă, fără încetare, Și pun grăsimi strălucitoare Pe ei. Mai au o trăsătură: În rău, întrec orice măsură. Nu țin la pricina pe care Orfanul, de la ei, o are, Ca astfel să le meargă bine. Nu fac – așa cum se cuvine – Dreptate celor ce-s lipsiți, Pentru că sunt nelegiuiți.”


Aprinderea i se-ndoiește, Încât măsura depășește Și-astfel se face vinovat Căci a ajuns de și-a luat Puterea lui, drept dumnezeu, Și-n ea se sprijină mereu!”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa