Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Iov 12:5 - Biblia în versuri 2014

5 Dispreț au doar cei fericiți, Față de cei nenorociți, Gândindu-se, în sinea lor: „Să-mpingi pe cel al cui picior Alunecă!” Nu li se face Nimic, ci sunt lăsați în pace

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

5 O nenorocire, de care râd cei ce o duc bine, este pregătită pentru cei cărora le alunecă piciorul.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 Există un dezastru de care râd aceia care trăiesc bine. El este pregătit pentru cei cărora le alunecă piciorul.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 «Derâdere pentru nenorocire! – sunt gândurile celui liniștit – îmbrânceli pentru cel al cărui picior se clatină».

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 ‘Dispreț în nenorocire!’ – iată zicerea celor fericiți: dă brânci cui alunecă cu piciorul!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

5 Cel ce este gata să se poticnească cu piciorul este o lampă disprețuită în gândul celui ce stă bine.

Onani mutuwo Koperani




Iov 12:5
16 Mawu Ofanana  

Batjocură ajuns-am eu, Amicilor. Lui Dumnezeu, Sprijin Îi cer; ei mă privesc Și-apoi, toți mă batjocoresc! Batjocorit e, ne-ncetat, Cel care e nevinovat!


Jefuitorii cari, mereu, Îl mânie pe Dumnezeu. Le merge bine tuturor Chiar dacă Dumnezeul lor


Dacă ați fi în locul meu – Așa aș fi vorbit, cu voi? V-aș copleși cu vorbe-apoi, Și-aș da din cap? Vătămătura,


Stinsă-i lumina celui rău, Iar flacăra focului său Nu are să mai strălucească.


Zbiară măgarul dacă are Iarbă? Sau când este mâncare, Mugește boul? Sau socoți


Privește-mi urma pașilor Și vei vedea că a mea cale Pe plac îi e inimii Tale. Nu se va clătina nicicând, Piciorul meu, pe cale-Ți stând.


Când zic – cuprins de un fior – „Se clatină al meu picior!”, Tu Doamne-n bunătatea-Ți mare, Mă sprijinești fără-ncetare.


Lumina omului cinstit – A omului neprihănit – Arde voios și bezna-nvinge; Candela răilor se stinge.


Dacă cumva, un om blesteamă Pe tatăl său și pe-a sa mamă, Atunci opaițu-i va fi stins, Fiind de bezna grea, cuprins.


Dați slavă Domnului, mereu! Slavă să-I dați lui Dumnezeu, Până când nu se înnoptează De ochii nu mai pot să vază Și până nu se poticnește Picioru-n beznă, când pășește. Lumina o veți aștepta, Dar ea nu se va arăta, Căci El, din ea, umbră va face – A morții – și o va preface În negura cea mai adâncă.


Uleiul. Înțeleptelor, Ele le-au spus: „Noi căutăm, Puțin ulei, să căpătăm. De-aceea, dați-ne și nouă Din untdelemn!” „De vă dăm vouă”,


După ce toate-am să le-adun, Eu, sufletului meu, îi spun: Ai bunătăți, câte voiești, Pentru mulți ani. Să te-odihnești, Mănâncă și te veselește! Iată, nimica nu-ți lipsește!”


Am răzbunarea-n stăpânire Și am să dau o răsplătire, Așa cum vreau, la fiecare, Simțind cu toți, atunci, că are S-alunece al lor picior. Ziua nenorocirii lor Este aproape și-i pândește – Ce-i pregătit nu zăbovește!”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa