Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Iov 12:4 - Biblia în versuri 2014

4 Batjocură ajuns-am eu, Amicilor. Lui Dumnezeu, Sprijin Îi cer; ei mă privesc Și-apoi, toți mă batjocoresc! Batjocorit e, ne-ncetat, Cel care e nevinovat!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

4 Am ajuns de râsul prietenilor mei, eu, care L-am chemat pe Dumnezeu și mi-a răspuns; am ajuns de râs, eu, cel drept și integru.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

4 Am ajuns de râsul prietenilor mei, deși L-am chemat pe Dumnezeu și mi-a răspuns! Sunt ridiculizat, deși sunt curat și corect!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

4 Sunt luat în râs de prietenul meu, eu, care îl chem pe Dumnezeu, și el îmi va răspunde. Cel drept, cel integru este luat în râs.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

4 Eu sunt de batjocura prietenilor mei când cer ajutorul lui Dumnezeu: dreptul, nevinovatul, de batjocură!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

4 Sunt ca unul care este batjocura aproapelui său, care am chemat pe Dumnezeu și a răspuns: cel drept, cel desăvârșit este de batjocură!

Onani mutuwo Koperani




Iov 12:4
26 Mawu Ofanana  

Că ai dreptate? Au să-i facă Pe oameni, oare, ca să tacă, Vorbele tale? Peste poate! Sau crezi, cumva, că îți vei bate De alții joc, și n-o fi cine Ca să te facă de rușine?


Dispreț au doar cei fericiți, Față de cei nenorociți, Gândindu-se, în sinea lor: „Să-mpingi pe cel al cui picior Alunecă!” Nu li se face Nimic, ci sunt lăsați în pace


Să-mi apăr pricina – priviți! – Sunt gata. Știu că am dreptate!


Își deschid gura, căci toți vor Să mă mănânce și să mor! Cu pălmi, fața-mi îmbujorează Și-n contră-mi toți se-nverșunează,


Ai mei prieteni, însă eu, Cu lacrimi, rog pe Dumnezeu,


Mă-nconjură răufăcători Și oameni batjocoritori, Iar ochiul meu e obligat Ca să privească, ne-ncetat, Cum în ocară ei asudă, Și-a mea ureche să audă, Mereu, batjocurile lor.


De basm sunt eu – ca o paiață – Precum cel ce-i scuipat în față.


Lăsați-mă ca să vorbesc, Căci doar atâta îmi doresc. În urmă, dacă vă gândiți, Puteți să mă batjocoriți.


„Și-acuma!… Am ajuns de râs, La cei care mai tineri îs Decât sunt eu, pe-ai căror tați, Buni – ca să fie așezați – Nu-i socoteam nici ca să stea Cu câinii de la turma mea.


Acum, acești oameni, pe mine – Cum singuri vedeți și voi bine – Mă pun în cântecele lor. Batjocură sunt, tuturor!


Este vreun om, asemenea Lui Iov, care să poată bea Batjocura, cum apă bei,


Nedrepți, vă rog, ca să nu fiți! Vă-ntoarceți și mărturisiți Cum că eu sunt nevinovat!


Faptul acest e-adevărat: N-am vină! Mă priviți, în față! Aflați dar că nu țin la viață! Ba mai mult: o disprețuiesc!


Scrâșnesc din dinți, neîncetat, În contră-mi, ca și cei vădiți A fi niște nelegiuiți, Ca secăturile acele Cari doar batjocuri au în ele.


Mă va striga, și-am să-i răspund! Voi fi cu el în strâmtorare! La al său glas, n-am să M-ascund, Ci îi voi da ajutorare. Din toate am să-l izbăvesc, Iar mila Mea o să-l ajungă! În veci, am să îl proslăvesc


Cine se teme de Cel Sfânt, Se poartă cu neprihănire; Dar omul care, în neștire, Pe căi sucite doar pășește, Pe Domnul Îl nesocotește.


„Doamne, iată că m-am lăsat Și-am fost mereu înduplecat. Ai fost mai tare, negreșit, Și-asupra mea ai biruit! Drept pricină de râs, mă ține Lumea și-și bate joc, de mine.


„Cheamă-Mă doar și-ți voi răspunde, Căci nu am a Mă mai ascunde, Ci îți voi spune lucruri cari Ascunse se vădesc și mari. Am să îți fac de cunoscut Lucruri pe cari nu le-ai știut.


Eu, însă, am ca să privesc Spre Domnul și nădăjduiesc În Cel care îmi e mereu, Al mântuirii Dumnezeu, Căci știu că mă va asculta.


Să-I împletească o cunună, De spini, pe cap ca să I-o pună. O trestie a fost adusă Și-n mâna dreaptă I-a fost pusă. Apoi, s-au închinat pe rând, Cu toți, în fața Lui. Râzând, Soldații Îl batjocoreau Și, rând pe rând, Îi repetau: „Cu plecăciune ne-nchinăm, În fața Ta, și Te-ascultăm, Evlavioși, mare-mpărat, Peste Iudei înscăunat!”


El i-a îndepărtat grăbit, Spunând: „Fetița n-a murit, Ci doarme doar.” Dar ei râdeau Și în batjocură-L luau.


Iisus, pe toți, i-a alungat Și-apoi, la Sine, a chemat Părinții fetei, cu cei trei Discipoli. Însoțit de ei, În casa moartei, a intrat.


Mulți Farisei, ce-L ascultau, Mari iubitori de bani, erau; Ei își băteau joc, de Iisus,


Despre-nvierea morților, Zâmbiră batjocoritor, Iar unii au răspuns pe dată: „Despre aceasta, altădată, Să vii, și-atunci, o să-ncercăm, Cu-atenție, să te-ascultăm.”


Alții, batjocuri, au răbdat, Lanț și bătăi au căpătat Și au ajuns că, la sfârșit, Și temniță au suferit.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa