Iov 12:24 - Biblia în versuri 2014

²⁴ Mintea le-o ia, acelor care Sunt cei mai mari peste popoare, Făcându-i rătăciți să fie, Pe-ntinderile din pustie Care, de drumuri, sunt lipsite,

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

²⁴ El ia mintea conducătorilor pământului și-i face să rătăcească printr-o pustietate fără drum.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²⁴ El ia mintea conducătorilor pământului și îi face să rătăcească într-un teritoriu arid și fără drum.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²⁴ Leagă inima conducătorilor poporului pământului și-i face să rătăcească în pustiul fără drum.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²⁴ El ia mintea căpeteniilor poporului; El îi face să rătăcească în pustiuri fără drum,

Traducere Literală Cornilescu 1931

²⁴ El ia priceperea de la capii poporului pământului și‐i lasă să rătăcească într‐o pustie fără căi.

Iov 12:24 Mawu Ofanana

Iov 12:20

El taie vorba tuturor Cari, meșteri, în cuvânt, se vor. Bătrânilor – dacă voiește – Înțelepciunea le-o răpește.

Iov 17:4

Pricepere le-ai arătat Și inima le-ai încuiat. De-aceea, n-au să biruiască – Nu-i lași! Cine-o să-și părăsească

Psalmi 107:4

Pierduți atunci, și pribegeau La întâmplare, prin pustie, Pe căi de cari nimeni nu știe – Căci se vădiră neumblate – Și nu găseau nici o cetate În care să fi locuit.

Psalmi 107:40

Domnul, asupra celor cari Se dovedesc a fi mai mari, Varsă dispreț și prin pustie, Îi poartă-apoi în pribegie.

Psalmi 59:12

Ale lor guri păcătuiesc La orice vorbă ce-o rostesc. De-aceea, chiar a lor mândrie, Voiesc drept cursă, să le fie; Ei spun minciuni doar și blesteme, Căci de nimic n-au a se teme.

Isaia 19:1

Aceasta e o prorocie, Pentru un timp ce va să vie Peste Egipt, căci se arată Că împotrivă-i e-ndreptată. Iată că Domnul călărește Pe un nor iute și sosește În al Egiptului ținut. Înspăimântați, când L-au văzut, Toți idolii Egiptului Au tremurat în fața Lui, Iar Egiptenii – dintr-odată – Și-au simțit inima-nmuiată.

Daniel 4:12

Frunza-i era foarte frumoasă, Iar în coroana-i rămuroasă, Era un rod îmbelșugat. Hrană, în el, toți au aflat. Fiarele câmpului veneau Și-n umbra lui se-adăposteau, Iar păsările cerului Își făceau cuib în frunza lui. Orice făptură vie – iată – Găsea în el, hrană bogată.

Daniel 4:13

În patul meu, când am șezut, Eu în vedenie-am văzut Că un străjer sfânt a venit, Din ceruri, și-astfel a vorbit:

Daniel 4:16

Inima lui – inimă care Este de om – atuncea are A se preface, stând afară, Pe câmp, în inimă de fiară Și șapte vremi, în acest fel, Apoi, vor trece peste el.

Daniel 4:33

Atunci, în clipa ‘ceea chiar, Văzut-a Nebucadențar Precum că fost-a împlinit Cuvântul ce i s-a vestit. Ajuns-a izgonit să fie Din marea lui împărăție, Din mijlocul oamenilor. Trăind alături fiarelor, Doar iarbă a mâncat apoi, Așa precum se dă la boi. Udat ajuns-a trupul lui, Numai de roua cerului. În urmă, părul i-a crescut Atât de mult, că s-a făcut Asemeni penelor pe care, Pe trup doar vulturul le are. Și unghiile i-au crescut Și-atât de mari i s-au făcut, Fiind asemeni ghearelor Neamului zburătoarelor.”

Osea 7:11

Tot Efraimul e o mică Precum și proastă turturică, Fără pricepere în ea, Căci a chemat Asiria Ca să îi vină-n ajutor, Cu neamul Egiptenilor.