Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Iov 12:23 - Biblia în versuri 2014

23 O scoate. Neamuri, El sporește Și-apoi tot El le nimicește.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

23 El înalță națiunile și tot El le distruge, El le face să crească și tot El le împrăștie.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

23 El înalță popoarele; și tot El le coboară. Dumnezeu le face să se înmulțească; și tot El le dispersează.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

23 Face mari neamurile și le nimicește, le răspândește și le călăuzește [înapoi].

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

23 El face pe neamuri să crească și El le nimicește; El le întinde până departe și El le aduce înapoi în hotarele lor.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

23 El înmulțește neamurile și le pierde. El răzlățește neamurile și le duce prinse.

Onani mutuwo Koperani




Iov 12:23
13 Mawu Ofanana  

Asupra lor, Domnul veghează Mereu, și-i binecuvântează; Necontenit, El îi sporește Și-ale lor vite le-nmulțește.


Cumva, de sunt împuținați, Ori asupriți, sau apăsați,


Acelor moașe, Dumnezeu, Când a văzut cum s-au purtat, Le-a făcut bine. Ne-ncetat, Poporu-n număr a sporit,


Ai lui Israel fii sporiră În număr și se înmulțiră Atât de mult, de au umplut Al Egiptenilor ținut.


Sprește Doamne-al Tău popor Și-arată-Ți slava, tuturor! Hotarele țării, apoi, Dă-ni-le Doamne, înapoi!


În vremile ce au să vină, Iacov va prinde rădăcină, Iar Israel o să rodească Și-apoi are să odrăslească, Umplând fața pământului, În lung și-n lat, cu roada lui.


La Avraam, să vă uitați, Căci el este al vost’ părinte. Priviți dar, cu luare-aminte, Spre Sara care v-a născut. Pe Avraam, l-am cunoscut Când era singur. L-am chemat Și-apoi l-am binecuvântat, Căci astfel Eu l-am înmulțit Pe Avraam, necontenit.


Cel cari mai mic are să fie În număr, va ajunge-o mie, Iar cel ce-nsemnătate n-are Va fi un neam puternic, mare. Eu, Domnul, am să Mă-ngrijesc, Pe toate să le împlinesc, Mereu, de-a lungul vremilor Când va sosi și timpul lor.”


Poporul Tău, Tu-l înmulțești Și bucurii îi dăruiești, Iar el se bucură, șezând În fața Ta, ca-n vremea când E seceriș; se veselește, Ca și când prada se-mpărțește.


Din mijlocul poporului, Către înaltul cerului, Doar strigăte de veselie, Cu mulțumiri și bucurie, Au să răzbată ne-ncetat. Eu îi voi înmulți de-ndat’, Căci mila Mea o să vegheze Mereu, să nu se-mpuțineze. Nimeni n-o să-i disprețuiască Pentru că cinste-au să primească.


Așa după cum aveți știre Că e a cerului oștire Ce nu poate fi numărată Și-asemeni după cum se-arată Nisipurile mărilor Și ale țărmurilor lor – Ce nici nu pot fi măsurate De multe câte-s adunate – Așa îl voi spori mereu, Pe David – cari e rob al Meu – Și pe Leviții care sânt În slujba Mea, pe-acest pământ.”


Atunci, din fluier, am să sun Și-n acest fel am să-i adun, Fiindcă i-am răscumpărat. Vor fi precum au fost odat’, Pentru că – iată – bunăoară, Sporesc precum odinioară.


Făcut-a dar, în așa fel, Încât toți oameni-au ieșit Din unul, și au locuit Pământul tot; le-a așezat Vremuri anume, și le-a dat Hotare, locuinței lor,


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa