Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Iov 12:17 - Biblia în versuri 2014

17 El, poate să îi înrobească Pe sfetnici; face tulburare În mințile acelea care Slujesc judecătorilor.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

17 El îi duce pe sfetnici desculți și îi face nebuni pe judecători.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

17 El îi face pe consilieri să umble dezbrăcați; și îi determină pe judecători să ajungă nebuni.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

17 Îi face să meargă cu picioarele goale pe sfetnici și pe judecători, îi face să înnebunească.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

17 El ia robi pe sfetnici și tulbură mintea judecătorilor.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

17 El duce sfetnici ca pradă și face nebuni pe judecători.

Onani mutuwo Koperani




Iov 12:17
10 Mawu Ofanana  

Apoi, la David, au venit Și i-au vorbit, în acest fel: „Iată că și Ahitofel, Pe Absalom, l-a căutat Și lui i s-a alăturat; Este cu cei care-i slujesc Și cari, în contră-ți, uneltesc.” David, atunci, a cuvântat: „Doamne, te rog ca sfatul dat De-Ahitofel, să-l nimicești! Izbândă, să nu-i dăruiești!”


Când a sfârșit sfătuitorul, Și Absalom – și tot poporul – Au zis: „Mai bine a vorbit Hușai – cel care e Archit – Decât vorbise-Ahitofel. Mai bun e sfatul dat de el.” Ei, niciodată, n-au știut Că Domnu-i Cel ce i-a făcut Să hotărască-n așa fel, Iar sfatul lui Ahitofel Să poată fi nesocotit. Domnul, cu cale, a găsit Ca pe-Absalom – și-a lui oștire – Să-i ducă spre nenorocire.


Ahitofel – când a aflat Că sfatul nu i-a fost urmat – Pe-al său măgar, șeaua a pus Și spre cetatea lui s-a dus. În rânduială și-a lăsat Casa și-apoi s-a spânzurat. Cei care l-au găsit, l-au dus Și-ntr-un mormânt, apoi, l-au pus. Locul în cari l-au îngropat Era, de tatăl său lăsat.


De slava mea, m-a despuiat, Mi-a smuls cununa de pe cap,


Cu împărații, cu cei mari De pe pământ, cu acei cari Morminte falnice-au zidit,


El râde; iar pământul Său E dat pe mâna celui rău, E dat celui nelegiuit. Tot Domnul a acoperit Ochii judecătorilor!


De-aceea, iată că voiesc, Pe-acest popor, să îl lovesc Din nou, cu semne minunate Și cu minuni adevărate Cum n-au mai fost nicicând și cari Vor fi din ce în ce mai mari, Astfel încât priceperea – Și-nțelepciunea-asemenea – Ale celor ce se vădeau Precum că înțelepți erau Și pricepuți, în a lui țară, Nu vor mai fi, căci au să piară. Ele, atunci, vor fi pierdute Și se vor face nevăzute.”


În ăst fel, fost-au împlinite Cuvintele de El rostite, În contra noastră-a tuturor, Precum și a mai marilor Cari al nost’ neam au cârmuit. Nenorocirea ne-a lovit, Așa după cum, niciodat’, Sub cer, nu s-a mai întâmplat. Așa s-a dovedit de mare, A fi nenorocirea care, Ierusalimul, l-a lovit.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa